Cand, cum, de ce si unde s-a produs logodna mea cu Teatrul, nu stiu nici astazi. Poate sa fi fost harazita de ursitoare, ca in basmele care-mi desfatau copilaria. O copilarie cu portile incuiate, in care numai imaginatia avea voie sa zburde oriunde.
Aceasta imaginatie bogata sa-mi fi
purtat oare, mai tarziu, pasii – pentru prima oara – spre Institutul de
Teatru?! Unde am ajuns din intamplare, si am reusit la admitere tot din
intamplare! Nu pricepeam nimic, nu stiam nimic, habar n-aveam ca o sa devin
actrita. Stateam in fata vietii ca o alba, imaculata foaie de hartie in fata
unui scriitor neinspirat. Dar, odata devenita studenta, m-am “imbolnavit”, simteam cum, pe zi ce trece, ma cuprinde acel microb “dureros de dulce” al teatrului. Era o boala nespus de placuta, care-mi dadea o stare de euforie si de putere totodata, satisfacandu-mi toate visele, toate sperantele si ‘dorurile toate”…
Au urmat munca, tenacitatea, cu pretul cator renuntari!
Astfel a inceput cea mai afurisita competitie, aceea cu tine
insati, care dureaza toata viata, si la capatul careia nu te asteapta efemera
glorie ci singuratatea alergatorului de cursa lunga.
Ori de cate ori mi-e greu, ma simt insingurata si obosita,
ori ma tem de batranete si de moarte, personajele mele tasnesc din toate
partile sa ma ajute cu cate o vorba, tandra sau de haz, inteleapta sau de bun
simt.
Sanda Toma
Sursa text:
Almanahul Revistei “Teatrul”
GONG ‘82
Foto: Zoltan Lorencz
No comments: