Picture Background

Sunday, November 29, 2015

Teatrul "Lucia Sturdza Bulandra" - "Ingropati-ma pe dupa plinta"

Mariana Mihut si Marian Ralea

Sasa Saveliev, un baietel de 9 ani - Marian Ralea
Bunica - Mariana Mihut
Bunicul - Claudiu Stanescu
Mama - Andreea Bibiri
Tolea, piticul vampir - Vlad Oancea
Leosa, vecinul - Valentin Popescu
Tonea, asistenta - Profira Serafim
Alte personaje Taisia Orjehovschi /Sorin Flutur /Valdimir Purdel /Andrei Hutuleac

Regia: Yuri Kordonsky
Scenografia: Nina Brumusila
Light design: John Carr
Muzica si sound design: George Marcu
Translator: Taisia Orjehovschi
Data premierei: 14 Ianuarie 2011




Un spectacol de o poezie si de o duritate extreme, in acelasi timp. Un spectacol care ii este dedicat Marianei Mihut, regizorul Yuriy Kordonskiy recunoscand ca a dramatizat romanul lui Pavel Sanaev (publicat in 2003 in Rusia) avand-o pe actrita in minte.
Spectacolul e un tur de forta pentru actrita care, timp de aproape patru ore, magnetizeaza, ipostaziind scene de o dificultate extrema, cu fluctuatii ale starilor afective, de la monologuri la tipete si furii rascolitoare, de la frangeri de aduceri-aminte la prabusiri pe o margine de lacrima. Simona Chitan

Spectacolul lui Kordonski e perfect. Am fost un spectator fericit si coplesit de durere in acelasi timp, care a avut lacrimi in ochi la finalul in care si minunatii Mariana Mihut si Marian Ralea aproape plangeau. Catalina Miciu

Ce m-a atras in mod deosebit la ”Ingropati-ma…” este contructia spectacolului. Totul se naste sub ochii tai: decorul, subiectul, dragostea, boala, dorul, violenta, reprosul, blestemul. Intri in atmosfera exact asa cum ai intra intr-o casa in care gazdele (rusi, de buna seama), luate prin surprindere de vizita, incep sa-ti astearna dinainte tot ce au mai bun prin gospodarie. Frigul si ninsoarea lasate in strada se topesc cate putin la dogoarea suferintei din interior, care pare sa nu se termine decat atunci cand viata insasi se duce. Moralitate! Cristina Balan

Ingropati-ma pe dupa plinta dePavel Sanaev,in regia lui Yuri Kordonsky, de la Teatrul Bulandra,are unul dintre cele mai frumoase inceputuri pe care mi-a fost dat sa le vad. Iar finalul se va asterne nu mai putin fermecator peste poveste. Teatrul Bulandra isi certifica - oare pentru a cita oara in ultimii cincizeci de ani? -, actoria de mare calitate. Cristina Rusiecki

Yuri Kordonski a gasit inspirat cheia potrivita a TEATRALITATII PERFECTE expusa scenic printr-o distributie de exceptie, sustinuta de scenografia captivanta a Ninei Brumusila, de John Carr – lighting design si George Marcu - muzica originala si sound design.
Yuri Kordonsky creeaza vizualizari ale situatiilor detasate de orice conventie obisnuita. Originalitatea este un cuvant banal pentru regia sa. Regizorul nu apeleaza in nici o scena la efecte stridente, tratarea teatrala are intodeauna motivare solida prin cuvant.
Teatralizat fara efecte derizorii pe drumul practicat de marii regizori ai “ realismului magic “, spectacolul degaja emotie, provoaca la ras si lacrima, dar si la gand interior. Este un spectacol de “ teatru adevarat “ apropiat de sufletul oricui, ce TREBUIE VIZIONAT starnind forta pentru ziua de maine, prin buna dispozitie , dar si lacrima emotiei. Ileana Lucaciu

Spectacolul lui Kordonsky pro¬voa¬ca emotii puternice pe parcursul actiunii, in asa fel incat la final sim¬tu¬rile pot ajunge chiar imobilizate. Intr-un decor sugestiv si impresio¬nant, care se construieste in scena, pe masura derularii intamplarilor reale sau imaginare, ni se spune o poveste despre dragoste si ura, despre umilire si durere sufleteasca, despre iertare si tandrete, despre neuitare. Noua creatie a lui Kordonski, care imbina un text plin de poezie si vise cu o inspirata scenografie semnata de Nina Brumusila, este un mare succes teatral la acest inceput de an. Maria Sarbu

(…)trebuie sa mergeti la Teatrul Bulandra din Bucuresti, la sala Izvor, de pe cheiul Dimbovitei. Acolo, veti putea vedea cum un regizor, de o vibratie cu totul speciala, a facut un spectacol tulburator despre iubire. Si despre iertare.
Un spectacol profund, care foreaza in interiorul tainic si tainuit al fiecaruia. Un spectacol care ne arata, secunda de secunda, ce este iubirea unui regizor fata de actor si cum creatorul se inventeaza la tot pasul ca cei de pe scena sa-i simta tandretea si daruirea.
Poti sa duci povestea numai daca stii sa iubesti si daca stii sa ierti. Asta mi-a adus aminte Yura Kordonsky si echipa lui. Marina Constantinescu

Spectacolul are avantajul unor partituri actoricesti exceptionale, interpretate cu o imensa bogatie de nuante si cu spectaculoase schimbari de registru de catre actori de care ti se face dor atunci cand nu-i vezi mai multa vreme. Cristina Modreanu

"Ingropati-ma pe dupa plinta" este un spectacol de teatru adevarat care iti taie rasuflarea, care reuseste performanta de a te face sa il urmaresti si cu un nod de emotie in gat dar si cu un zambet in coltul gurii. E si dramatic si comic, e bogat ca viata insasi. La acest moment cred ca este cel mai valoros spectacol de teatru din Romania. Oricum, face parte din categoria acelor opere de arta care ne confirma de ce Teatrul e un miracol. Intr-o lume marcata de kitsch si concesii facute gustului maselor, o asemenea productie e o gura de oxigen. Ne ajuta daca nu sa ne revenim, macar sa nu ne smintim definitiv. Razvana Nita

Spectacolul e coplesitor emotional, spectatori de toate varstele si sexele ies din sala cu lacrimile in barba, desi montarea nu are nimic telenovelistic in ea. Sunt lacrimi adevarate pentru o tragedie moderna suta la suta adevarata. O poveste cat se poate de autentica, o drama umana cu care este imposibil sa nu empatizezi. Gabi Lupu

„Ingropati-ma pe dupa plinta”, dupa romanul dramatizat de Yuri Kordonsky, in regia aceluiasi artist rus care a mai montat aici trei spectacole de forta, a avut trei reprezentatii saptamana trecuta. Si confirma inca o data ca traditia calitatii exista la „Bulandra”. Pentru a se concretiza convingator, propunerea cu care a venit acum regizorul rus naturalizat in Statele Unite avea nevoie de artisti de forta – de actori de cursa lunga, care sa poata crea pe scena aproape patru ore, de un scenograf care sa le traseze spatiul de joc astfel incat sa ajute substantial la crearea iluziei si a atmosferei, si de un sound designer care sa inteleaga si sa poata dezvalui lumea inviata pe scena de regizor. Dana Ionescu

Kordonskiy construieste universul din scena la limita dintre realism si absurd. Fiecare detaliu din scenografia Ninei Brumsila, fiecare sunet umple spatiul, fiecare gest. Monica Andronescu

Sursa text: Teatrul “Lucia Sturdza Bulandra”
Sursa video: www.sensotv.ro




No comments: