Buna seara, domnule Wilde!

Stefan Iordache, Emil Hossu, Anda Caropol si Melania Carje

 "Buna seara, domnule Wilde!"

 Music-hall de Eugen Mirea dupa Oscar Wilde

Regia artistica Alexandru Bocanet 

Tot spectacolul aici

Fenomenul literar irlandez, determinat de vecinatatea coplesitoare a Angliei, avea sa se regaseasca nu numai in dramaturgia si miscarea teatrala din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, ci, peste ani, si in musicalurile avand ca sursa piesele autorilor irlandezi. Daca in zona literaturii dramatice, influenta se datoreaza puternicelor sentimente de frustrare si revolta, in cea a musicalului, legatura se face prin tipicul umorului irlandez, din belsug regasit la exponentii sai cei mai de seama - Oscar Wilde si George Bernard Shaw. Temperamente nestapanite, suflete de copii teribili, de adolescenti rebeli, non conformisti, admirati si detestati in egala masura, preocupati de estetica, de arta - in toate formele sale, adevarate fenomene culturale si sociale, cei doi dramaturgi reprezinta importante surse de inspiratie pentru autorii de musicaluri, atrasi de umorul sarcastic si caricatura societatii britanice. Ca exemplu consacrat, infruntand vremea si vremurile: musicalul “My Fair Lady” (1956), dupa piesa “Pygmalion” (1912) de George Bernard Shaw. Dar si celebrul dramaturg preluase partial (desi fara sa recunoasca vreodata) conceptiile non-conformiste ale lui Oscar Wilde si subtilul sau umor.

De aceea, nu este de mirare ca una dintre cele mai jucate piese ale lui Wilde, cea mai cunoscuta dintre ele – “Ce inseamna sa fii Onest” / “The Importance of Being Earnest” (1895), va constitui, la randul sau, punctul de plecare pentru numeroase adaptari in teatrul muzical. Istoria incepe in anul 1958, cu “Half in Earnest” (muzica si libret: Vivian Ellis), musical reluat in 1968 cu titlul “Found in a Hand-Bag”. In 1960 - o alta varianta – “Ernest in Love” (muzica: Lee Pockriss, libret: Anne Croswell), iar in 1964, fara mari modificari de libret, “Mein Freund Bunbury”, un musical de Gerd Natschinski, pe texte de Helmut Bez si Jurgen Degenhardt, cel mai jucat spectacol german din istoria genului.

Dar una din cele mai interesante abordari ramane, fara indoiala, varianta romaneasca – “Buna seara, domnule Wilde!” (1971), o comedie de Eugen Mirea, pe muzica lui Henri Malineanu. Libretul respecta cu fidelitate litera si, mai ales, spiritul piesei originale, subintitulata “A Trivial Comedy for Serious People” (“O comedie fara importanta pentru oameni seriosi”). Dar musicalul aduce un personaj in plus, pe insusi Oscar Wilde, in rol de comentator ironic, inlocuitor de cor antic in varianta moderna.

Actiunea se petrece la sfarsitul secolului al XIX-lea in Anglia victoriana, in asa-zisa inalta societate londoneza. Tanarul John Worthing (cunoscut sub numele de Jack la tara si Onest la oras) vrea sa se insoare cu Gwendolen Fairfax, fiica teribilei Lady Bracknell. Dar, din cauza trecutului sau destul de obscur (a fost gasit intr-o valiza uitata pe peronul Garii Victoria), Lady Bracknell se opune cu fermitate casatoriei, in pofida prieteniei pretendentului cu nepotul ei, Algernon Montcrieff. Acesta din urma descopera secretele vietii duble pe care o duce prietenul sau, care isi inventase un alter-ego, Bunbury, pentru a mai scapa din cand in cand de obligatiile din “inalta societate”. Dar acelasi Algernon o cunoaste pe tanara pupila a lui Jack, Cecily Cardew, de care se indragosteste la prima vedere. Dupa o serie de certuri si impacari, incurcaturi si dezvaluiri, piesa se incheie cu nu mai putin de trei casatorii: cele doua ale tinerilor si o a treia, intre adulti - guvernanta lui Cecily - Miss Prism si preotul satului - Dr. Chasuble.
In pofida acestei aparente usuratati a subiectului, comentata cu mult umor de personajul Oscar Wilde, comicul de limbaj si situatii este de o profunzime invers proportionala cu superficialitatea “inaltei societati londoneze”. Iar scriitorul Eugen Mirea il speculeaza pe de-a-ntregul in libretul noului musical, la care se adauga partitura lui Henri Malineanu. Muzicologul George Sbarcea nota ca, “prin muzica, acesta a reusit sa redea nu numai o atmosfera de autenticitate londoneza, ci, prin pitorescul evocarii, a asigurat si o ritmica de o deosebita sugestie actiunii, prezentarii si interpretarii caricaturale a personajelor [...] O feerica aventura de teatru muzical – iata ce au realizat Eugen Mirea si Henri Malineanu cu “Buna seara, domnule Wilde!”...”

Premiera a avut loc pe 28 noiembrie 1971, la Teatrul Nottara din Bucuresti, in regia lui Alexandru Bocanet si coregrafia lui Cornel Patrichi, cu o distributie de exceptie: Stefan Iordache (John Worthing), Emil Hossu / Florian Pittis (Algernon Montcrieff), Carmen Stanescu (Lady Bracknell), Melania Cirje / Mariana Mihut (Cecily), Anda Caropol (Gwendolen), Stefan Radoff (Dr. Chasuble), Migry Avram Nicolau (Miss Prism), Alexandru Repan (Oscar Wilde). De-a lungul anilor, musicalul a cunoscut nenumarate montari pe scenele romanesti si a fost preferatul variilor generatii de studenti ai facultatilor de teatru din tara.

Sursa:
Caietele Bibliotecii UNATC – vol. 10/nr. 2/2012/