Picture Background

Sunday, October 19, 2014

„PELICANUL”

Serban Ionescu

La admiterea in Institut, la examenul de limba romana li s‑a cerut candidatilor sa‑si scrie lucrarea numai cu stilou, nu cu pix. Probabil pentru ca pixurile erau grosolane pe atunci, nu ca astazi… (n.n.) Urmarindu‑le eficienta printre banci, asistentul insarcinat cu „paza” a observat ca Serban Ionescu scrie totusi cu pix. Indignat, i‑a propus acestuia sa‑i dea stiloul dumisale – nu de alta, dar ca sa respecte instructiunile. " – Da, dar va rog, sa fie marca Pelikan, altfel nu pot sa scriu… "– a venit prompt raspunsul. Auzind, cei din jur, i‑au si stabilit din acea clipa, porecla.

Cristina Deleanu - "Si totusi, actorul..."

Ileana Predescu

Ileana Predescu
„Cam pe la inceputurile activitatii, trebuia sa joc la Teatrul “Bulandra” rolul unei fete in “Vassa Jeleznova”; nu-mi gaseam “cheia” personajului, nu intelegeam cum trebuie sa se poarte in raporturile sale cu celelalte. Stefan Ciubotarasu mi-a spus atunci: “Tocmai asta trebuie sa reiasa, faptul ca nu intelegi nimic din raporturile false ale lumii in care intri aici. Sa fii ca un clopotel, al carui sunet…” Dar cum sa fii ca un clopotel, cand te simti greoi, te impiedici, cand vorbesti cu dificultate? In clipa in care am imbracat costumul, m-am simtit, intradevar, ca un clopotel…
Asadar, nu claculez, nu prevad cum o sa fie personajul meu. El se naste, in toata complexitatea, pe scena, in cadrul si costumul respectiv, in legatura directa cu reatiile partenerilor etc. Din acest punct de vedere cred in intamplare, intr-un oarecare neprevazut. Exista un inefabil in orice asemenea intruchipare.”

Ileana Predescu
Revista Teatrul nr.11 1969

LILIANA TOMESCU – AUTOINTERVIU

Liliana Tomescu
-    De cat timp faceti teatru?
-    De zeci de ani. Nu intotdeauna pe scena.
-    Cum va lucrati rolurile?
-    Am mai fost intrebata de multe ori – si nu am raspuns; cred ca nu am sa o fac nici de data asta.
-    Care au fost rolurile dumneavoastra preferate?
-    Nu am asa ceva, pentru ca pe parcurs le-am urat, am fost bolnava de ele, am fost fericita, am inviat si am murit, as spune numai ca mi-a placut sa joc in piese bune si cu parteneri buni, pentru ca, trebuie sa recunoasca oricine, e preferabil un text bine scris decat unul rau.

DOAMNA OLGA TUDORACHE


Ce bucurie, ce privilegiu, sa traiesti pe viu o clipa din istoria teatrului romanesc! Doamna Olga Tudorache decorata de Principesa mostenitoare Margareta, în numele regelui Mihai I, cu decoratia regala "Nihil Sine Deo". Impartasesc cu voi un filmulet cam tremurat, pentru ca-mi tremurau si mainile si sufletul de emotie. Multumesc vietii ca mi-a ingaduit aceasta clipa! Multumim Doamna Olga Tudorache, pentru ca existati!



Saturday, October 18, 2014

Maria 1714


Olga Tudorache si Constantin Codrescu in "Maria 1714" de Ilie Paunescu
Regia Sorana Coroama Stanca - Teatrul Mic

Revista Teatrul nr.11-1969

Furtuna

Noi suntem plamada din care sunt facute visele. Si scurta noastra viata o intregeste un somn.
Furtuna - W. Shakespeare


Parfumul vremurilor de-altadata...

-    Cum era pe atunci viata teatrala din Capitala? Cum arata lumea, scumpe maestre Ion Lucian?
-    Ei bine, afla, draga mea Silvia, ca in chiar primul an de dupa razboi – pe cand Bucurestiul avea doar un milion de locuitori – in Capitala fiintau… 22 de teatre. In afara de National, toate erau particulare. Salile erau arhipline… Lumea venea buluc la teatru chiar si in anii razboiului. Oamenii infruntau camuflajul, infruntau restrictiile de tot felul si veneau la spectacole. Doamnele erau elegante, barbatii – la fel.

Ion Lucian
Chiar si spectatorii mai modesti – ma refer la conditia lor sociala – cand veneau la teatru se imbracau cu ce aveau ei mai bun. Iarna era cald in sala de teatru, mirosea a parfum. Lumea venea cu flori la cabinele noastre… La “Iesirea actorilor”, spectatorii, tinerii mai ales, stateau la coada pentru autografe. Bugetarii castigau relativ putin, dar nimeni nu te impiedica sa apari si in diverse alte roluri pe la teatrele particulare, infiintate si conduse – in general – de mari actori, tineri si ei pe atunci: Dina Cocea, George Vraca, Puia Ionescu, Lucia Sturdza Bulandra. Companiile astea plateau foarte bine.

Eugenia Badulescu


Revista "Teatrul National"
 Stagiunea 1949 - 1950


Gina Patrichi - Clipe de viata


“De o expresivitate si o putere de emotionare rar intalnite, Gina Patrichi realizeaza o Kitty Duval complexa, in care puritatea fetitei de odinioara lumineaza invelisul aspru al femeii de strada, in care gratia inefabila se imbina cu grosolania imprumutata, candoarea cu experienta.

De la uimirea pe care i-o provoaca intalnirea cu Joe (Liviu Ciulei, nota M.M) si Tom (Dan Damian, nota M.M), care o ajuta sa-si redescopere resursele de puritate si de poezie, Kitty parcurge un drum sinuos, pe care Gina Patrichi il exprima cu o mare putere de sugestie si cu o mare mobilitate sufleteasca. O privire pe sub gene, un gest, un zambet timid marcheaza sensibil modificari ale starii launtrice a eroinei, care trece, sub ochii nostri, printr-o adevarata metamorfoza, in clipa cand, in camera in care-si plangea visurile de fetita, i se anunta clientul zgomotos. Iar in scena dansului, in care, sub privirea necrutatoare a lui Blick, Kitty incearca sa schiteze, stangaci si greoi, niste pasi de dans, miscarile chinuite, rupte, zambetul inlacrimat, crispat si gesturile frante ale actritei sunt de o elocventa sfasietoare.” (Margareta Barbuta)

"Carte cu Gina Patrichi" de Mircea Morariu

Dupa repetitie


Dupa o repetitie cu piesa " Trei surori"  de Cehov. Ion Fintesteanu, Sonia Cluceru, Costache Antoniu, Aura Buzescu, Moni Ghelerter, N. Baltateanu, Marcel Anghelescu, Doina Tutescu, Tanti Cocea, Mircea Constantinescu, Elvira Godeanu si Radu Beligan.

Gheorghe Storin



Gheorghe Storin - pictura de Tanti Demetriade

Friday, October 17, 2014

Compania Davila


Alexandru Davila si compania sa dramatica. Printre cei prezenti este si Gh. Storin (al treilea din dreapta).

Sursa:
Figuri de seama ale teatrului romanesc
Gheorghe Storin
Editura Meridiane Bucuresti 1965

Suflete tari

Culai Darie: Omule, toate drumurile pe care puteai sa le apuci in viata duc pana la capatul lumii. Cum naiba de l-ai ales tocmai pe asta, de te-ai infundat tocmai aici?
Andrei Pietraru: Ei, Culai, si intr-o iubire poti sa ajungi pana la capatul lumii!
Suflete tari - Camil Petrescu


Elvira Godeanu - Prima dragoste, Vraca si alte amintiri...


„Cand cobora pe Calea Victoriei (asta era drumul ei zilnic catre teatru), holdele de pietoni se despicau, iar ea inainta printre lanuri scanteind. Trecea, lasand in urma, valatuci de Arpege.
Cucoane simandicoase povestesc, si azi, ce culoare avea floarea de la butoniera taiorului ei cambrat si cate barete aveau sandalele ei cumparate, nici vorba, de la Nelu Mihailescu.
Cel mai frumos spectacol al ei a fost, intotdeauna, ea.

Constantin Codrescu


“Vocea mea inconfundabila poate ca e un har ( o cronica nota ca “teatrul si filmul au o voce, care poarta numele Constantin Codrescu, iar intalnirea cu personajul “Unchiul Vanea” si cu eminenta profesoara Aura Buzescu au fost lait motiv-urile vietii si carierei sale. Daca Dumnezeu nu i-ar fi dat decat talent si un fizic placut, poate ar fi jucat corect si firesc doar roluri de compozitie sau de june-prim, dar a primit in dar si altceva, care-l face imposibil de confundat – O VOCE” – n.red)… Poate a fost un dar, meritat sau nu. M-am straduit sa-l pastrez, sa-i dau contur si ca profesie, si ca atitudine si ca morala. Vocea aceasta despre care inca se mai vorbeste, mi-a impus o anumita etica, un anume comportament, un crez uman si profesional pe care le-am dobandit si dovedit in cei peste 60 de ani de cariera. Am absolvit IATC in 1951. Dar eram angajat al Teatrului National din 1949.”

Constantin Codrescu

Din cartea “Confesiuni 55” dedicata implinirii a 55 de ani de la prima emisiune a Televiziunii Romane, Bucuresti, noiembrie 2011



In turneu la Edinburgh


D'ale carnavalului, Marin Moraru si Toma Caragiu
La Edinburgh, unde am fost in turneu cu "D'ale carnavalului", dar si cu "Leonce si Lena", m-au uimit si mi-au placut oamenii. Reprezentatiile noastre teatrale au avut mare succes. Dupa spectacolul cu "D'ale carnavalului" umblau englezii - de fapt sa nu le spui englezi, ca se supara; ei sunt scotieni - sa ne atinga, pe mine si pe Toma Caragiu, sa vada daca suntem adevarati. Radeau si spuneau ca suntem Tom si Jerry. Pampon si Cracanel pareau a fi Tom si Jerry.

Marin Moraru
Suntem ce sunt amintirile noastre




Amintiri...

Dupa premiera cu "Chirita", stagiunea 1953-1954, impartasind bucuria succesului: Marietta Deculescu, Sica Alexandrescu, Eugenia Popovici, Sonia Cluceru (rolul titular) si Emil Botta.

Sursa:
Figuri de seama ale teatrului romanesc
Sonia Cluceru
Editura Meridiane, 1963


Stefan Iordache


„Stefan Iordache: personalitate de prim rang. Boier. Mare actor… Atemporal, aspatial, egoist, megasuperstitios, om de caracter… “

Valentin Uritescu

Despre "Revizorul" lui Pintilie


Scandalul Revizorului (1)

Aproape de fiecare data cand celebrul „Revizor“ al lui N. V. Gogol are parte de o noua punere in scena, revine in discutie marele, uriasul spectacol inscenat in 1972 la Teatrul „Bulandra“ de extraordinarul regizor Lucian Pintilie, dar si referintele la incalcita istorie a interzicerii sale.

Thursday, October 16, 2014

Tartuffe


Octavian Cotescu: in rolul titular din "Tartuffe" de Moliere.
Regia: Alexandru Tocilescu.
Teatrul "Lucia Sturdza Bulandra", 1982.
Elmira: Rodica Tapalaga

Chestie de taraba, onorabile!

Catavencu: Chestie de taraba, onorabile! Daraveri de clopotnita, stimabile!
O scrisoare pierduta - Ion Luca Caragiale


Florian Pittis - Debutul

Debutul meu la Teatrul Bulandra a avut loc pe cand lucram ca electrician. In ziua de 24 februarie 1962, era indisponibil interpretul unui rol de mica intindere din spectacolul „Cum va place”. Petre Gheorghiu i-a spus regizorului: „Stiu eu pe cineva care cunoaste piesa pe dinafara” (pentru ca eu am vazut-o de cate ori s-a jucat, de 232 de ori!). M-au chemat de acasa – era intr-o duminica – si in cabina, inainte de spectacol, Liviu Ciulei a lucrat cu mine 20 de minute rolisorul acela.

Florian Pittis

Sursa text: “Actorul intre adevar si fictiune”de Doina Dragnea si Andrei Baleanu

Lucia Sturdza Bulandra - Vassa Jeleznova



Sursa:
Figuri de seama ale teatrului romanesc
Lucia Sturdza Bulandra
Editura Meridiane
Bucuresti, 1962

Sa nu ma votati...

Spirache Necsulescu: Sa nu ma votati..., fiindca nu merit sa intru in Parlament, pentru ca eu n-am facut nimic pentru voi si nici n-am sa pot sa fac. De ce sa va mint si sa va insel buna voastra credinta?
Titanic vals - Tudor Musatescu



Zmeie de hartie


-    Hai sa facem un drum pana la Dumnezeu!
Zise zmeul catre zmeu.
-    Pai, asta o fac mereu
Zise zmeul catre zmeu.
-    Hi! Hi! Hi!
Chicoti
Vantu’
Si tacu.

Horatiu Malaele

Opera de trei parale


"Informatia" - 07.11.1964 - anunt premiera "Opera de trei parale" de Bertolt Brecht

Tamara Buciuceanu Botez


"Robusta ca o locomotiva germana, puternica si violenta ca bomba de la Los Alamos, mieroasa sau mieunata, ca pisicile desenelor animate, frumoasa cat s-a putut, sperioasa si pitigaiata, melancolica sau tandra ca filmele indiene, dansanta si topaitoare, cand cele de varsta ei s-au vandut de mult resemnarii, cantand in falset ca mine sau "pe bune" ca Frank Sinatra, imprevizibila ca ziua de maine, Tamara Buciuceanu este o imensa uzina plutitoare pe oceanul artelor atat de dramatice, o minune singulara, nascuta anume sa ne uluiasca".

Horatiu Malaele
Din cartea "O poveste cu Horatiu" de Doina Papp




Dar dumneavoastra, ma, cu ce treaba?!

ADRIAN PINTEA

„Fericirea este pentru mine in fiecare clipa altceva si altfel. Un trotuar sau o alee pe care te poti plimba cu mainile in buzunare, gandindu-te cu toata seriozitatea la mai nimic. Daca te intreaba cineva "Ce-i, ma, cu tine pe aici?", sa-i poti raspunde calm: "Dar dumneavoastra, ma, cu ce treaba?!" Oricine ai fi."

Adrian Pintea
Foto: Dinu Lazar

Wednesday, October 15, 2014

Aristizza Romanescu

Aristizza Romanescu

TANGO

Victor Rebengiuc, Olga Tudorache, George Constantin
"Tango" de Slawomir Mrozek
Regia Radu Penciulescu
Teatrul Mic Bucureşti
21.10.1967

Angel radios!

Angel radios!
O noapte furtunoasa - Ion Luca Caragiale


Valentin Teodosiu - Amintiri cu Dan Micu

Dan Micu si Valentin Teodosiu
Jucam ping-pong cu Dan Micu in sala de repetitie de la Nottara, impotriva lui Malaele si Dabija. Cand a gresit, i-am spus:
-    Domnule Dan Micu, este inadmisibil, va rog sa nu mai gresiti.
Dan, exasperat de milioanele de domnul in sus, domnul in jos, zice:
-    Ba, baiatule. Ne cunoastem de sase ani. Nu ma mai domni atata.
Zis si facut. La urmatoarea minge pe care o greseste ii spun:
-    Ce mortii ma-tii faci, ma? Esti cretin?
A ramas blocat. Ma dadea exemplu peste tot chiar si la Institut la studentii sai de la regie spunand:
“- El avea dreptate”.

Valentin Teodosiu
“Un clovn pentru eternitate”

Sursa foto: Stanca Cristian via Valentin Teodosiu

Apus de soare

George Calboreanu (Stefan cel Mare), Elvira Godeanu (Maria Doamna) si Eugenia Popovici (Oana) in "Apus de soare"de Barbu Delavrancea

Sursa:
Revista "Scena si Ecranul"
15 septembrie 1956

Doctor fara voie




Sursa video:
Titircă Inimă-Rea

“Meserie grea nea Fane…” Stefan Iordache si George Constantin

George Constantin (Porfiri) si Stefan Iordache (Roskolnikov) in "Crima si pedeapsa"
“Treceam cu un coleg de facultate, Didi Panait, pe sub pomii care, acum 36 de ani, erau plini de vrabiute, prin dreptul Universitatii. Era seara, toamna. A aparut in fata noastra un domn blond, inalt, cu mainile la spate, cu un mers de lord. “Uite-l pe George Constantin”, mi-a zis colegul. Am ramas cu ochii pironiti pe cel care ne-a depasit si s-a dus in ale lui. Atunci l-am vazut pentru prima oara… mi-a ramas intiparita in memorie clipa aceea. Ceva m-a fascinat, nu stiam ce, aveam sa aflu…

Dupa un an, am devenit colegi la Teatrul “Nottara”. Am avut fericirea, norocul, nu stiu cum sa-i spun, sa calc pe aceeasi scandura cu el. Sa cresc, langa el. “Ce faci, ma, nea Fane” asa ma intampina mereu, desi era cu 10 ani mai mare decat mine. “Ce sa fac, nea Georgica, uite – pe aici si eu…”

Clody Bertola - Singurul premiu

La Gala Premiilor UNITER din anul 1993, Andrei Serban i-a inmanat actritei Clody Bertola Premiul UNITER pentru intreaga activitate.

“Eu, care am luat foarte multe premii in viata, acord un premiu unei mari actrite care n-a luat niciodata un premiu, aceea pe care o putem numi “Sfanta Ioana” a teatrului romanesc. Se spune ca religia, dragostea si teatrul creeaza o stare care se consuma foarte repede, starea de extaz… Un actor de aceasta talie devine un fel de medium, de punte intre doua lumi.
Clody Bertola a fost casatorita in viata si in teatru cu doi mari oameni de teatru, Liviu Ciulei si Lucian Pintilie. Am un singur regret: ca nu am fost niciodata logodit cu Clody Bertola.”

Din cartea “La vie en rose cu Clody Bertola” de Ludmila Patlanjoglu



Vasile Nitulescu - O partida cu final anuntat

Vasile Nitulescu

Jocul de sah a cunoscut un eveniment epocal: intalnirea Fischer - Spaski, supranumita “meciul secolului”. In rundele preliminare Romania a fost reprezentata cu foarte bune rezultate de marele maestru Florin Gheorghiu. In final, toata omenirea era concentrata pe disputa dintre cei doi “monstri sacri” ai sahului mondial. Romania avea pe vremea aceea un acces limitat la informatii. Noi, actorii, ne vedem de turnee, deplasari, spectacole in sali de sport, pe stadioane in scopul unei autofinantari disperate. Autobuzul Teatrului Mic se intorcea de la Brasov dupa un spectacol cu “Oamenii cavernelor” de William Sarroyan, cu Vasile Nitulescu in rolul regelui. Cu mult dupa miezul noptii, in dreptul aeroportului Otopeni un echipaj de militie a oprit autobuzul si, in termeni respectuosi, a cerut actorilor ca maestrul Florin Gheorghiu sa mearga impreuna cu noi la Bucuresti, pentru ca avionul cu care se intorcea de la meciul secolului a intarziat peste masura, iar soferul de pe masina federatiei s-a plictisit sa-l astepte. Actorii, amuzandu-se inca o data de indiferenta proletara binecunoscuta fata de valorile tarii, au acceptat cu bucurie sa-l primeasca in caldura lor de suflet pe maestrul Florin Gheorghiu. Mai mult, actorul Vasile Nitulescu, care era un sahist autodidact si impatimit, l-a acrosat din fundul intunecat al masinii, unde se ascundeau fumatorii si cei care respectau cimilitura “ala nu este actor, care n-are la picior, o sticla de vinisor”. Bineinteles ca si-a folosit vocea lui de glas-papir:
- Maestre, spuneti-mi va rog, cum ati trait meciul Fisher - Spaski?
Florin Gheorghiu a raspuns modest:
- Imi pare rau domnule, dar alaltaieri seara meciul s-a intrerupt aproape de sfarsit. S-a reluat ieri dimineata. Nu stiu cat a durat, nu stiu rezultatul, pentru ca eu am plecat cu avionul spre tara.
- Deci nu stiti finalul!
- Nu! De-abia astept sa ajung acasa, sa ma interesez prin telefon cum a decurs partida.
- Bine, dar credeti ca bate Fisher?
- Nu, cred ca bate Spaski! Are piese egale, dar are o pozitie mai buna, joaca cu albele si urmeaza la mutare.
- Nu va suparati, eu cred ca bate Fisher! Stiti pozitia de pe tabla, si eu o stiu. Hai sa facem pana la Bucuresti finalul de partida oarba. Aveti albele, sunteti Spaski, eu sunt Fisher si astept mutarea.
Florin Gheorghiu a intrat in joc si a mutat pentru Spaski. A raspuns Vasile foarte repede si surprinzator pentru Fisher. A ripostat Spaski, si Fisher l-a facut mat. Patru mutari fulminante, toata audienta a izbucnit in aplauze, Florin Gheorghiu, aproape sufocat de emotie, a cerut soferului sa opreasca si sa aprinda lumina.
- Domnilor, a ingaimat. Aici se afla un geniu al sahului. Vreau sa-l cunosc si sa promit sa ma las definitiv de meserie.
Pe lumina aprinsa, Vasile Nitulescu - firav, modest, emotionat si el, arborand un zambet sugubat, complice:
- Maestre, sa crezi definitiv ca esti unul dintre cei mai mari sahisti ai lumii. Ai jucat exact ca Spaski, insa eu am jucat la fel ca Fisher, pentru ca ieri dimineata, la ora cinci, am auzit finalul de partida relatat de radio “Europa Libera”. 


Sursa text:
(http://www.cronicaromana.ro/partida-cu-final-anuntat.html)

Casandra – amintiri din studentie cu Horatiu Malaele

 De fiecare data cand sunt pus in situatia de a privi in viata mea, un sentiment straniu, nedeslusit, de inchidere, de inventar, de bilant, de “gata” pune stapanire pe mine.
Si totusi, parca nimic nu a fost mai fantastic, mai nepereche, mai “zi, sa-i zic!” decat aceasta perioada gestanta din istoria Academiei de Teatru si Film, cand eu si Condurache, Danila, Cambos evreica, Popeasca trasfuga, si Ploae, Romica Pop si Radu Gheorghe americanu’, si Chelaru, si Narcisa nemtoaica, si Vaida suedezu’, si Mircea-mic, Oliviu Liviu din Moldova si cati-or-mai-fi-fiind, gainari cu ifose de vedete internationale, marii nenescuti, eram hraniti ombilical de toti Marinestii, Tobosarii, Ceausii, Cucii si Bandacii institutului, hraniti bine pentru ca “vaca sa fie puternica si viteii sanatosi”. Si ne-am nascut…

Tuesday, October 14, 2014

Irina Rachiteanu Sirianu


“Tatal, doctorul Rachiteanu, domn cu canotiera de pai, costum de alpaca negru lucios si pantaloni albi de serge. Mama ei era poate cea mai frumoasa braileanca. Sora ei, sculptorita, tahitiana, cu un buchet de oleandru in parul negru stralucitor, iar Irina, a carei frumusete o stiam din copilarie cand, ca elev al scolii primare, urmaream serbarea de Craciun a liceului de fete din Braila, unde Irina o juca pe Coana Chirita”.

Regizorul Mihai Berechet

“Vorbesc despre una dintre actritele pe care... nu ca le-am iubit, le-am adorat! Irina a ramas pentru mine un model de concentrare, de daruire pentru public si pentru rolul pe care-l facea!”.

Florin Piersic

“Irina, o inteligenta deosebita si o frumusete deosebita! Impreuna dau personalitarea ei fascinanta...”.

Alexandru Dabija

“Lumea a iubit-o si o tine minte nu numai din cauza actritei, care era fabuloasa, pentru ca era unica prin felul ei mineral, ochii aceia verzi si mari, dorinta de a hapai aerul, de a trimite un sentiment forte in ceilalti… Era navalnica! Dar si ca om. Era buna si generoasa. Era complet diferita de personajele ei”.

Rodica Mandache

Sursa text: Cotidianul.ro

Nea Marin


La Amza Pellea stateai cu gura cascata. Ce era la Florin Piersic, da’ ce era la Amza! Se simtea olteanul din el tot timpul, in felul in care vorbea si gesticula. Avea vorbirea aceea repezita de oltean si ne povestea de Nea Marin al lui, iar noi chiar il indemnam: ” De ce nu scrii, mai Amzule? Asa ceva este o bogatie!” Probabil ca acest Nea Marin era inventat, dar era clar inspirat dintr-un personaj real pe care il cunoscuse. Cred ca la indemnul nostru s-au nascut povestirea si personajul Nea Marin, care au facut istorie in cinematografie. Ne creiona personajul la Carul cu bere, dupa spectacolele de la Teatrul de Comedie. Amza era la fel si in scena si in viata de zi cu zi, un om extraordinar si un coleg nemaipomenit, foarte cald. Exista si o vorba, ca pana si dusmanii cei mai inversunati se impaca daca stau alaturi de Amza.


Marin Moraru
"Suntem ce sunt amintirile noastre"


Furtuna

Iadul este gol si toti diavolii sunt aici.
Furtuna - William Shakespeare






Secretul familiei Posket


Virgil Ogasanu, Stefan Banica, Dem Radulescu si Mariana Mihut in "Secretul familiei Posket" de A.W. Pinero, regia Valeriu Moisescu, Teatrul Bulandra.



Ilinca Tomoroveanu - Visul meu era sa fac muzica

Ilinca Tomoroveanu si Victor Rebengiuc in "Mandrie".
"Visul meu era sa fac muzica. Si pentru ca nu aveam vreun talent „muzical” deosebit – ce mult mi-ar fi placut sa fiu o mare cantareata sau o mare pianista – m-am hotarat sa fac muzicologie. Dar am cazut la examenul de admitere la Conservator.
In iarna aceea, din intamplare, sau pentru ca eram draguta si fotogenica am fost aleasa sa joc rolul principal dintr-un film: „Mandrie”. Am crezut, in primul moment, ca e un accident in viata mea. Nu ma credeam in stare sa dau viata unui personaj (credeam, si cred si acum, ca este un lucru foarte greu, aproape miraculos) – si mi se pare si acum, ca atunci nu am fost prea in stare. Dar “microbul” patrunsese in mine. Incepuse sa-mi placa meseria, ma uitam cu atentie la cei cu care lucram, incercam “sa fur” cate un pic de la ei. Si cand a venit toamna n-am mai dat examen la Conservator, ci…la Institutul de teatru. Nu stiam decat doua poezii si un monolog si mi-era foarte teama ca n-am sa reusesc – si totusi am reusit!"

Ilinca Tomoroveanu

Monday, October 13, 2014

Leopoldina Balanuta


„Am fost trasa de urechi sa merg dreapta si nici in ziua de azi nu merg dreapta. Mi s-a spus ca nu stiu sa ma imbrac, ca sunt sleampata, ca n-am niciun lucru de valoare in casa. Dar eu nu m-am suparat. La mine astea intra intr-o zona neutra. Nu conteaza. Ceea ce conteaza pentru mine, lucrul pe care trebuie sa-l spun ca sa ma fac bine inteleasa, este puterea de a astepta. De la lucrurile mici la lucrurile mari. De la autobuzul 31 la un rol minunat. Pentru mine asteptarea e sinonima cu speranta. Chiar si ceea ce fac, meseria mea, ce este altceva decat un fel de a oferi oamenilor puterea sa spere? Dar sa nu ma intelegeti gresit. Nu e vorba de o asteptare pasiva, ci o pregatire pentru ceea ce urmeaza sa se intample. Chiar si acel ultim lucru care i se poate intampla omului are nevoie de pregatire. Pentru mine asteptarea este un sentiment puternic si pozitiv. Asteptarea este pregatire.”

Sursa text:
„Actorul in cautarea personajului” de Andrei Baleanu si Doina Dragnea
Via Ziarul Metropolis (Un articol de Monica Andrei)

Victor Rebengiuc


"Olimpian, dar pamantean, orgolios, dar modest, taios, dar tandru, puternic, dar vulnerabil. E toate acestea si inca ceva pe deasupra, ceva care iti scapa, ceva ce nu ai cum sa definesti."

Simona Chitan

A absolvit UNATC "I. L. Caragiale" Bucuresti in 1956, clasa prof. Aura Buzescu si Beate Fredanov

Roluri in teatru:

Jim Curry - Omul care aduce ploaia de R. Nash, regia Liviu Ciulei
Pierre - Nebuna din Chaillot de J. Giraudoux, regia Liviu Ciulei
Walter Lee - Un strugure in soare de L. Hausburry, regia Lucian Pintilie
Orlando - Cum va place de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei
Voghin - Copii soarelui de Maxim Gorki, regia Liviu Ciulei si Lucian Pintilie
Bolkonski - Razboi si pace de E. Piscator, dupa Lev Tolstoi, regia Dinu Negreanu
Stanley - Un tramvai numit dorinta de T. Williams, regia Liviu Ciulei
Brutus - Julius Caesar de W. Shakespeare, regia Liviu Ciulei
Kurt - Play Strindberg de Fr. Durrenmatt, regia Radu Penciulescu
Higgins - Pygmalion de G. B. Shaw, regia Moni Ghelerter
Bubnov - Azilul de noapte de Maxim Gorki, regia Liviu Ciulei
Tipatescu - O scrisoare pierduta de I. L. Caragiale, regia Liviu Ciulei
Astrov - Unchiul Vanea de Anton Pavlovici Cehov, regia Alexa Visarion
Fundulea - Visul unei nopti de vara de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, premiul UNITER
Oratio - Teatrul comic de Carlo Goldoni, regia Silviu Purcarete
Goering - Mephisto de Horia Garbea dupa K. Mann, regia Alexandru Darie
Pelasgos - Danaidele dupa Eschil, regia Silviu Purcarete
Alfred - Vizita batranei doamne de de Fr. Durrenmatt, regia Felix Alexa
Dodge - Copilul ingropat de Sam Shepard, regia Catalina Buzoianu, premiul UNITER
Pierre - Petru de Vlad Zografi, regia Catalina Buzoianu
Lear - Regele Lear de William Shakespeare, regia Dragos Galgotiu Marat-Sade de Peter Weiss, regia Silviu Purcarete
Claudius - Hamlet de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei
Serebreakov - Unchiul Vanea de Anton Pavlovici Cehov, regia Yuriy Kordonskiy, 2001
Fetisov - Colonelul Pasare de Hristo Boicev, regia Alexandru Dabija, 2001
Jevakin - Casatoria de Gogol, regia Yuriy Kordonskiy, Teatrul Bulandra Bucuresti, 2003

http://www.bulandra.ro/ro/component/content/article/77-actori/309-victor-rebengiuc.html

Dana Comnea


Dana Comnea

"Am vazut-o mai intai intr-un spectacol de teatru TV, nu mai stiu in ce piesa. Mai apoi, in adolescenta, am vazut-o in "Steaua fara nume". Era Mona. Am vazut spectacolul la "Gradina Balcescu". Era inalta, frumoasa, supla, fermecatoare, serafica... Era minunata in rochia alba pe care o purta in scena coborarii din trenul ce o aducea pe Mona de la Sinaia."

Mircea Morariu