Picture Background

Friday, July 31, 2015

VALERIA SECIU


"Reusitele mele dateaza din clipa in care, incetul cu incetul, am inceput sa capat distanta fata de personaj. Jocul acela atat de tulburator, de periculos, de crud cu personajul, pe care incepi sa-l manuiesti, sa-l asezi, sa-l dirijezi, dar in acelasi timp si el te influenteaza, te determina."

Valeria Seciu


Irina Bora Iordachescu


O chema Irina Bora. La varsta de 9 ani prezenta la microfon evolutiile faimosului cor de copii al Radiodifuziunii, condus cu talent si competenta de catre Ion Vanica. Irina urma sa prezinte si "video" acest cor, la primul Revelion al abia nascutei Televiziuni Romane. Dar o defectiune tehnica a intrerupt transmisiunea timp de patru ore. Aceasta intrerupere a facut sa iasa din program aparitia corului si implicit debutul televizionistic al micutei Irina. Dar acest prim ghinion nu a fost urmat si de un altul, ea devenind curand un "star" TV. A participat la numeroase genuri de emisiuni, din copilarie pana la adolescenta si chiar mai tarziu, ca tanara si atragatoare domnisoara.

 

"Ursul" de A. P. Cehov


Dora Chertes, Boris Ciornei si Candid Stoica in "Ursul" de A. P. Cehov, regia Lucian Mardare.

Tot spectacolul: aici

Sursa video:
alonewolf

Silvia Popovici


- Care este cea mai frumoasa amintire din experienta dumneavoastra de actrita?

- Aceea din turneele din Italia si Iugoslavia cu spectacolul "Regele Lear" de W. Shakespeare - regizor Radu Penciulescu - cand publicul ovationa strigand "Traiasca Romania".

Cu George Constantin in "Regele Lear"

Sursa text:
Amza Saceanu.
"Fata vazuta si nevazuta a teatrului"
Sursa foto:
Doina Papp
"Treptele iubirii - Silvia Popovici"


Thursday, July 30, 2015

Povestea graului din "Livada..." lui Pintilie


"Livada de visini", productie a Teatrului "L.S. Bulandra" 1967, regia Lucian Pintilie, scenograf Paul Bortnovski

Tot astfel eu, ca Liubov Andreevna, ma reintorc la casa mea bantuita de spectre, la Livada mea cu visini, cea de acum douazeci de ani, la Clody, la cei petrecuti din viata, la Ciubotarasu, la Fory, la Cotescu, si care, convocati de aceeasi vibratie de clopotel esenian a paharului cu vin rosu, ma intampina in pragul casei mele daramate, cu veselie chiar, cu o sfasietoare veselie. Ei da, e bine, se poate si asa, trece vremea, c e vrei, o noua viziune, alte vremuri, alta viziune – mustacesc mucalit si condescendent spectrele mele dragi, veghind cu cordialitate la noua mea intrupare – trecatoare (…).


Graul era singurul element scenic pe care-l pastram din spectacolul meu de acum douazeci de ani.

O anumita intamplare, nu pot spune ca imi inspirase, ci impusese aceasta solutie. Iata intamplarea.


"Arca lui Noe" de Lucian Blaga

Ion Sasaran
Spectacol preluat de la Teatrul National Tirgu-Mures
Regia artistica: Dan Alecsandrescu
Adaptarea si regia tv: Eugen Todoran



Sursa video:
DYDY2007

Anda Caropol


Anda Caropol a absolvit în anul 1960 Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica I.L. Caragiale, Bucureşti, specializarea arta actorului, la clasa profesorului A. Pop. Marţian.


Cititi tot articolul aici

Costel Constantin si Tamara Cretulescu


Tipatescu si Zoe in "O scrisoare pierduta" 
de I. L. Caragiale
Regia: Radu Beligan
Teatrul National "I. L. Caragiale", 1980


Sursa:
Amza Saceanu
"Teatrul ca lume"


Wednesday, July 29, 2015

Carmen Stanescu


„Imi place acasa. Nu sunt artista decat pe scena. In casa mea si printre prieteni ma comport ca orice femeie echilibrata, sunt linistita, chiar tacuta, lucru cu care Damian (actorul Damian Crasmaru, sotul actritei – n.red.) nu e intru totul de acord… Va inchipuiti ca as fi murit de mult daca as fi fost si in viata tot atat de debordanta ca pe scena. Ador retragerea linistita in casa mea, dupa vesnicele examene luate cu brio, dar si cu mare consum in fata publicului. Trebuie sa se stie ca e greu sa stai in vitrina o viata intreaga. Am remarcat nu o data ca actorii mai putin solicitati pe scena se caznesc sa para mari actori in viata de toate zilele si, dimpotriva, cei mai mari actori sunt cat se poate de simpli si cu un comportament normal.”

Carmen Stanescu
"Destainuiri"
Sursa foro: Mihai Sarca

Si ei au fost copii... Carmen Stanescu


S-a tot vorbit ca in familia noastra, printre strabunicile mele, a existat o mare artista de revista, unguroaica, Ana Gal. Cu siguranta am mostenit si de la aceasta diva cate ceva.
Cert e ca de pe la patru anisori am inceput sa vorbesc singura, imitandu-le pe toate prietenele mamei si avand ca parteneri mobilele si peretii casei. Eram foarte inspirata si inventam subiecte care mai toate erau drame sentimentale ce se terminau cu lacrimi siroaie pe obrajorii mei frumosi de copil. Cam de atunci cred eu ca se anunta viitoarea artista - ce-i drept, mai mult de comedie decat de drama. Cred ca drama am consumat-o din plin in joaca mea din copilarie.

Carmen Stanescu
"Destainuiri"


Ricardienii...

Radu Beligan

A strange semnaturi pentru apararea unei cauze nobile sau a unei persoane nedreptatite este o actiune curenta in zilele noastre.
A forma insa un comitet de aparare a memoriei unui rege care a murit acum 500 de ani e o treaba pe care numai englezii erau in stare s-o faca.
In fiecare an, la 22 august, o importanta slujba religioasa se tine pentru aniversarea mortii lui Richard al III-lea si ziarele din intreaga lume primesc note memoriale. "Sosietatea Richard III" care numara 2500 de membri, considera ca Shakespeare a facut vestitului monarh o presa mizerabila. Istoricii si mai ales marele Will, principalul vinovat, l-au infatisat pe Richard III ca pe o personificare a raului, criminalul cocosat care a ucis atata lume si mai ales doi copii  nevinovati, printisorii Edward si Richard.
Pentru "Societatea Richard III" aceasta e o nascocire grosolana si o defaimare nedemna pusa la cale de inamicii regelui, iar scopul "ricardienilor", cum se numesc membrii intre ei, este sa-l reabiliteze pe mult hulitul suveran.
Intr-o serie de carti si articole, aparute recent, de expozitii si conferinte prin toata tara, "Societatea" incearca sa-i convinga pe englezi ca monstrul din cartile de scoala a fost in realitate un monarh model, cu aplecare spre meditatie, evlavios, intelept si curajos.
Ei sustin ca Shakespeare, care, mai mult decat oricine altul, l-a stigmatizat pentru eternitate printr-un cumul de diformitati fizice si morale, punandu-i in carca o groaza de crime oribile, si-a scris opera sub domnia casei Tudorilor. Iar Elizabeth I n-ar fi privit cu ochi buni ideea ca omul pe care bunicul ei l-a alungat cu violenta de pe tron, ar fi fost altceva decat un ucigas si un nemernic.
Sa fie acesta blestemul de totdeauna al scriitorului, nevoit sa faca pe plac puterii?
Alti istorici, sprijinitori ai Tudorilor, au mers si mai departe, in ravna lor de a-si lingusi regina, pretinzand ca soarta lui Richard a fost limpede chiar de la nastere, cand a iesit din pantecul maica-si dupa doi ani (!), cu parul lung si toti dintii in gura...
Examinari recente cu raze x au scos insa la iveala ca legendara cocoasa de pe umarul lui Richard intr-unul dintre cele mai cunoscute portrete ale lui, a fost pictata ulterior de alta mana! "Ricardienii" sustin ca nu exista nicio dovada contemporana ca Richard era diform, dupa cum nu exista nicio dovada serioasa care sa ne aduca marturie ca i-a ucis pe cei doi printi.
"Ricardienii" au aratat cu documente ca idolul lor era un om popular, cucernic, erudit si iertator semenilor lui.
"Societatea" are membri pretutindeni pe glob, numerosi adepti in Statele Unite si se bucura de nobilul patronaj al unui var al reginei Elizabeth, ducele Glocester, titlu purtat altadata de urgisitul sau predecesor.
Indarjirea ricardienilor in lupta lor de a rasturna imaginea tragicei maretii a unei legende intunecate m-a impresionat si m-a amuzat totodata.
Ma simt, ca sa zic asa, direct implicat in problema. Faptul ca l-am jucat pe Richard, ca l-am iubit si inteles (caci altfel nu se poate intrupa un personaj) ma obliga sa ma solidarizez cu ricardienii, chiar daca actiunea lor nu e ferita de persiflari.
Asa incat la 22 august 1994 le-am trimis cererea mea de adeziune la "Societate", desi stiu bine ca nimeni nu va castiga vreodata un razboi cu Shakespeare, chiar daca dreptatea e de partea lui...

Radu Beligan
ricardian

Sursa:
Album aniversar "Radu Beligan 90"


Tuesday, July 28, 2015

Amza Pellea


"Stia sa innobileze tristetea." 

Mircea Albulescu



Monday, July 27, 2015

Nebunia lui Pantalone

Florian Pittis (Arlechino)

Spectacol realizat in studiourile Televiziunii Romane, in anul 1971 si distins cu premiul revistei "Teatru", pentru regie de teatru TV
Scenariul si regia: Alexandru Tatos


Sursa video:
LuminaDinPupila

Mariana Mihut
Sentimentul general este ca ne-am aflat in fata unui spectacol deosebit, autoironic, fara ostentatia luciditatii, crud – dar nu cinic, dinamic – dar fara frenezia miscarii neostoite, plin de verva si de suplete, un spectacol atat de inteligent incat parea de o dureroasa naivitate. Cativa dintre actori – da, int-adevar, actori de commedia dell’ arte – nu ostenesc sa ne vrajeasca. 


Marin Moraru si Mihai Paladescu

Ei joaca nu numai cu glasul, asa cum se intampla atat de des. Ei joaca – cer dispensa lingvistica! – ei joaca, da!, cu picioarele, ceea ce – avand in vedere traditia de imobilitate dezvoltata de un repertoriu scris nu pentru oameni, ci pentru statui – este, zic eu, o lauda suprema. Sa laudam deci aceasta echipa pentru elocinta cu care s-a miscat, pentru incarcatura emotionala pe care a stiut s-o dea gestului. S-o laudam pentru inventivitatea ei, pentru cum a citit textul, cum l-a frazat, cum l-a labartat, l-a comprimat, l-a cantat, l-a morfolit, l-a balbait, l-a sasait, l-a inflorat.
Toti, aproape toti au fost incantatori. Marin Moraru a fost incantator in  tiradele Doctorului, Mihai Paladescu a fost incantator ca Pantalone, un Pantalone gangav cu creier de gaina si balamale neunse; incantatori au fost Florian Pittis – Arlechino de guma si de scanteie, Mariana Mihut – Colombina hotomana si fasneata, Niky Wolez – suava madona masculina, Dinica – cu ochiadele lui, cu zambetele lui pe diagonala. Jean Lorin Florescu a jucat in buna traditie a lui Miles gloriosus, Ileana Cernat si Dan Tufaru au emanat un lirism acrisor si gratios. Scenografia Doinei Levinta a slujit cu talent ideea commediei dell’ arte. Echipa operatorilor (Edwiga Adelman, Constantin Lungu, Aurel Copos, Alexandru Condurache) a fost la inaltime.
Complicele si autorul moral a tuturor celor spuse mai sus: Alexandru Tatos.

Ecaterina Oproiu
Contemporanul, 21 mai, 1971

Memento Alexandru Tocilescu


Videodocument de Corina Tudose



Sursa video:
Corina Magdalena Tudose


Sunday, July 26, 2015

Don Quijote

Dan Puric


Scenariul si regia: Dan Puric


Sursa video:
BogdanG.


"Hamlet" in regia lui Liviu Ciulei

Marcel Iures (Hamlet)

Victor Rebengiuc (Claudius)

"Hamlet" 
de W. Shakespeare
Regia: Liviu Ciulei
Premiera: 06.06.2000
Teatrul
 Lucia Sturdza Bulandra

Valeria Seciu (Gertrude)



Sursa video:




Si ei au fost copii... Colea Rautu

Copilul


si 
elevul Rutcovski 
dintr-a patra 
(Liceul militar "Regele Ferdinand" Chisinau)


 Sursa:
Doina Bunescu
"Colea Rautu"



Colea Rautu, "un om dizolvat total in omenie."



Sursa:
Doina Bunescu
"Colea Rautu"


Saturday, July 25, 2015

"Ce-a patit publicul nostru de a venit la Theatru in numer asa de mare, nu sciu."


GAZETA ARTELOR
1 octombre 1903


"Cand noi, morti, inviem" de H. Ibsen



Regia: Catalina Buzoianu
Teatrul National Cluj



Sursa video:
ArtActMagazin's channel


"Era simplu ca furtuna si necrutator ca ea"... GEORGE CONSTANTIN

Era simplu ca furtuna si necrutator ca ea. Actoria ii era unealta. Persifla profesia si viata, sugrumand lancezeala. Calea lui de creatie era vazul tactil. Traia prin arta o viata paralela de cuceritor, impotriva vietuirii invinsului.
Un solitar al solidaritatilor utopice.
Intalnirile noastre erau scurte, bolnave de incordare. Ne lasam traiti.
Ma invata ca existenta e text de lucru.
" - L-as juca pe Trigorin... ce zici? Am gasit ceva... la el... "


"Puricele"


"Puricele"
adaptare dupa "La puce a l'oreille" 
de Georges Feydeau
Regia: Horatiu Malaele
Regia tv: Silviu Jicman




Sursa video:
Romanul De Veghe


Valeria Seciu si Marcel Iures


"Subprefectul" de Duiliu Zamfirescu
Dramatizare de Virgil Stoenescu
Regia artistica: Eugen Todoran




Sursa video:
Vlad Ghidu

"Curcanii" de Grigore Ventura - TVR 1977


"Curcanii" de Grigore Ventura
Adaptare pentru televiziune de
Virgil Bradateanu si Anca Ovanez Dorosenco
Regia artistica - Anca Ovanez Dorosenco
TVR, 1977




Sursa video:

Marian Hudac

Marian Hudac in "Doctor fara voie" de Moliere

La doar 18 ani, Marian Hudac sustine examen la Institutul de Teatru din Bucuresti, odata cu viitori celebri actori: Gheorghe Cozorici, Draga Olteanu. Era debutul anilor ’50…
Desi este admis la Institut, pentru ca avea printre rude unele care nu erau adepte ale regimului comunist, lui Marian Hudac nu i se permite sa studieze, motiv pentru care este nevoit sa se angajez strungar la Uzina „Steaua Rosie” din Capitala, apoi sa efectueze stagiul militar. Gratie talentului actoricesc, in unitatea militara i se incredinteaza ora culturala difuzata saptamanal prin statia de amplificare. Asadar, duminica de duminica, tanarul Hudac isi satirizeaza sergentii si caporalii, apoi distractia ii este rasplatita cu o dupa-amiaza duminicala la crapat lemne.
Dupa armata, Marian Hudac revine in uzina, dar in timpul liber participa ca amator la activitati artistice la Casa Sindicatelor. Sub indrumarea regizorului Constantin Dinescu, viitorul actor este prezent la cateva din editiile Duminici ale portilor deschise din cadrul Institutului de Teatru. Cunoscandu-l pe Gheorghe Dinica de la teatrul de amatori, se lasa convins de acesta sa mai incerce o data la Institut. In 1961 este deja absolvent al UNATC, la clasa profesorului Ion Fintesteanu, alaturi de alte nume de referinta in teatrul si filmul romanesc. O lista lunga din care nu  lipsesc: Gheorghe Dinica, Marin Moraru, Dorina Lazar, Traian Stanescu, Melania Ursu, Jorj Voicu, Stefan Tapalaga…
In perioada studentiei, Marian Hudac a fost remarcat in cateva roluri: Rudeanu din Ultimul mesaj, Borcea din Ultima ora, Arnolf din Scoala femeilor sau Hrapov din Vassa Jeleznova; Xantos din Vulpea si strugurii, sau Zaharia Trahanache din piesa O scrisoare pierduta si Cannis din Centrul inaintas a murit in zori.
In 1962 a fost repartizat la Teatrul National din Bucuresti, unde a ramas si a jucat pana in ianuarie 1996.

Sursa text:
Revista Teatrala Radio


"Tranzit" de Leonid Zorin





REVISTA TEATRUL
decembrie 1974


Friday, July 24, 2015

Fory Eterle



"Rusinea familiei" de Ronald Harwood (1940)

Radu Beligan, Eugenia Badulescu, Gr. Vasiliu Birlic

Sursa:
Album aniversar "Radu Beligan 90"


"O noapte furtunoasa" (1949)

Silvia Dumitrescu-Timica, Radu Beligan

Sursa:
Album aniversar "Radu Beligan 90"

Niki Atanasiu, Silvia Dumitrescu-Timica, Eugenia Popovici, Radu Beligan, Alexandru Giugaru, Marcel Anghelescu


Thursday, July 23, 2015

Ion Manolescu (Richard al III-lea)



REVISTA TEATRUL
aprilie 1964


"Antoniu si Cleopatra" de W. Shakespeare


Olga Tudorache (Cleopatra) si Ion Dichiseanu (Antoniu)
 în "Antoniu si Cleopatra" de W. Shakespeare
Regia : George Tcodorescu
Premiera: 11 martie 1961
Teatrul „C. I. Nottara"


REVISTA TEATRUL
aprilie 1964



Amza Pellea în dialog cu Tudor Vornicu


Odata intrat in aceasta meserie, dupa parerea mea, nu-ti mai apartii.
Amza Pellea



Sursa video:

Wednesday, July 22, 2015

Melania Cîrje si Stefan Iordache


In "Ultima cursa" de Horia Lovinescu
Regia: George Rafael
Premiera: 2 decembrie 1974
Teatrul Nottara



REVISTA TEATRUL
decembrie 1974


"Elisabeta I" de Paul Foster

Cele trei regine: Clody Bertola, Gina Patrichi si Irina Petrescu

"Elisabeta I" de Paul Foster
Regia: Liviu Ciulei
Teatrul Lucia Sturdza Bulandra

Decapitarea Mariei Stuart (Irina Petrescu)


REVISTA TEATRUL
iunie 1974

"Fii cuminte, Cristofor!"



REVISTA TEATRUL
octombrie 1964

"Voplone" de Ben Jonson (1974)


Ion Lucian (Mosca) si Mircea Septilici (Volpone) 
in "Voplone" de Ben Jonson
Regia: Ion Cojar
Premiera: 4 aprilie 1974



REVISTA TEATRUL
octombrie 1974


Dem Radulescu - Primarul activ

Dem Radulescu

"Primarul activ"
Sceneta de Dan Mihaescu, Octavian Sava si Grigore Pop
Regia artistica: Dan Mihaescu



Sursa video:
minilogue22


Tuesday, July 21, 2015

Si ei au fost copii... Toma Caragiu

Alaturi de surorile Matilda si Geta


Tamara Buciuceanu-Botez: "Am avut noroc."


Cu cata bucurie in suflet pot sa-mi amintesc de momentele deosebite din viata noastra
artistica. (...)
M-am aflat chiar pe prima lista facuta de maestrul Radu Beligan, cand s-a infiintat
Teatrul de Comedie.
Ce sansa sa stai in scena, fiind inca tanara, langa Nineta Gusti, Stefan Ciubotarasu,
Mircea Septilici, Florin Scarlatescu si lista marilor continua.
Am avut noroc.
Ce timpuri minunate!

Tamara Buciuceanu-Botez


Sursa:
Album "50 Teatrul de Comedie"


Intalnirea lui Alexandru Repan cu scena teatrului "Nottara"


Gilda Marinescu si Alexandru Repan in "Si eu am fost in Arcadia" de Horia Lovinescu
Regia: Dan Nasta
Premiera: 21 ianuarie 1971


"- Intr-o zi - eram inca actor la teatrul Delavrancea - am spus in direct, la televiziune, un poem de Garcia Lorca. Era intr-o duminica dupa-amiaza. A doua zi, la teatrul Nottara era o vizionare cu “Phedra”, in care rolul titular era jucat de acea extraordinara actrita Gilda Marinescu. Dupa vizionare, pe cand o asteptam pe Gilda sa iasa ca s-o felicit, am vazut venind spre mine un domn pe care-l stiam din vedere. Un barbat cu o chelie pronuntata, cu un fizic rasat, sportiv, si parca dintr-o lume aristocratica. S-a oprit in dreptul meu si, tragand adanc din tigara, dupa ce a aruncat in sus, spre tavan, fumul parfumat, m-a intrebat: "N-ai spus dumneata, cumva, ieri dupa-masa, o poezie la televizor? Mi-a placut cum ai recitat. N-ai vrea sa-mi faci onoarea sa devii actor al Teatrului Nottara? Eu sunt director acolo. Numele meu este Horia Lovinescu...".


Era in 1968. Intalnirea cu Lovinescu si, mai ales, cu literatura lui, a insemnat o cotitura in viata mea. Am inceput sa fac ceea ce se cheama "compozitie", adica sa joc altceva decat eternul june-prim pe care il sugerau fizicul si varsta mea. Am intrat in zona metafizica a literaturii. Punctul culminant al acestei "cotituri" l-a reprezentat piesa lui Lovinescu, “Si eu am fost in Arcadia”. Spectacolul asta m-a asezat pe o cu totul alta orbita. Era pus in scena de Dan Nasta. Eu jucam rolul principal, Hans Cojocaru, un profesor de matematici misogin, mizantrop, acrit in toate, calat pe matematica. Total diferit de vesnicul june amorez. In distributie mai erau Gilda Marinescu, Lucia Muresan, Dorel Varga, Anda Caropol si Rodica-Sanda Tutuianu. S-a jucat indelung acest spectacol. Ca si “Jocul vietii si al mortii”, in desertul de cenusa. Un spectacol antologic, au zis iubitorii de teatru, in care parteneri mi-au fost George Constantin, Dana Dogaru si Al. Sileanu. De fapt, piesa s-a numit “Cain si Abel” - un titlu de neconceput pentru cenzura comunista. Regizorul care a inteles perfect metafizica lui Lovinescu a fost regretatul Dan Micu."

Alexandru Repan (Formula As, nr. 685, 2005)


Sursa foto:
Doina Papp - "Viata pe o scandura"
Teatrul Nottara


Stefan Tapalaga si Stela Popescu


In "Mandragora" de Niccolò Machiavelli
Regia: Dinu Cernescu
Premiera: 21 ianuarie 1970


Sursa:
Album "50 Teatrul de Comedie"