Blinder, neamtul, electricianul sef al Operei Romane de la care am deprins eu meseria, imi spunea: “Mai baiete, eu in patru ore te invat sa umbli la lumina. Mai departe, inveti singur, o viata intreaga, cum te pricepi.” Si avea dreptate. De peste patruzeci de ani eu ucenicesc. - Care e cel mai greu lucru in meseria dumneavoastra ? - Cel mai greu e sa nu tii seama de ce poti stoarce dintr-o orga de lumini. Asta o stiu de la Ion Sava, cel dintai mare artist cu care am lucrat. Mai tarziu a venit la mine Liviu Ciulei. Era foarte tanar, a stat cateva seri la rand cu mine in cabina, m-a urmarit ce fac si pe urma a zis: “Gata, acum stiu tot, acum trebuie sa uit.” Asa a spus mai inainte Ion Sava, asa a spus mai tarziu Radu Penciulescu, parca erau intelesi.
Lucia Mara (Felicia Malureanu) si Octavian Cotescu (Romulus Malureanu) in “Costache si viata interioara” de Paul Everac –Teatrul “Bulandra” – Premiera 22 aprilie 1962 – Regia Ion Olteanu – Decoruri Teodor Constantinescu - Costume Liviu Ciulei
Cred si in predestinare: asa a fost sa fie; si in intamplare: daca nu era sa fiu pe strada, la joaca, cu copiii, si sa treca printre noi Doamna Maria Goanta, actrita a teatrului, sa se opresca cu ochii pe mine si sa ma intrebe daca nu vreau sa ma fac artist, ca dupa aceea sa ma invite sa dau o proba pentru un rol de copil intr-o piesa sovietica si sa si iau rolul, azi nu eram actor. Astfel am fi fost doi suferinzi: eu, ca nu am facut teatru, si Teatrul, ca nu m-ar fi avut pe mine! Si mai cred in sansa: daca nu era Boroghina, care sa-i aduca pe Purcarete si pe Frank Dunlop, directorul Festivalului de la Edinburgh, eu, noi, actorii Teatrului National Craiova, n-am fi existat cu adevarat!
“Prietena mea Pix” de V. Em. Galan, la Teatrul de Comedie. Regizorul spectacolului, Radu Penciulescu, discuta cu Vasilica Tastaman si Valentin Platareanu rolurile Pix si Paul.
E un om care construieste si de aici ii vine toata forta. Chipul lui brazdat, cu trasaturi regulate si cu expresia de vointa, iti inspira aceasta stare. Stefan e diresct, vital, frust; si mie imi place. Respinge situatiile alambicate, iar ceea ce e incarcat de mister vrea sa ramana asa. In simplitatea lui, e un om foarte complicat. Mateiu Caragiale, in nuvela "Remember", ne spune povestea despartirii si regasirii a doua personaje. Autorul le compara cu floarea de camp si floarea de gradina. Stefan e pentru mine o floare de camp. Dan Pita
Iti mai aduci aminte, Amzule, de noptile lungi de filmari in care povesteai, tinandu-ne cu sufletul la gura si cu rasuflarea taiata? Acele lungi nopti de filmari, cu farmecul, dar si cu greutatile lor, ne-au apropiat. Ma duceam deseori pe la el pe acasa, eram prieteni buni. Intr-o astfel de vizita a avut loc una dintre celebrele lui replici. Cand voia sa o stearga de acasa, Amza spunea ca nu mai are tigari si disparea, plecarea lui de cateva minute durand uneori si trei zile… Intr-o zi, am ajuns la el acasa si imediat ce am intrat mi-a soptit: “Spune ca n-ai tigari!” Si apoi, cu voce tare: “Vladimire, da-mi si mie o tigara!” “N-am”, am zis, asa cum ne inteleseseram. “Domnica, ma duc cu Dudita sa iau niste tigari.” Domnica, de la bucatarie, a spus: “Da, da, stiu!” Am ajuns in pragul usii si am vazut-o pe Oana uitandu-se cu jind la noi, moment in care Amza a zis: “Si daca intarziem putin, pe asta mica s-o dai la Medicina, ca e o facultate foarte buna.”
La repetitii - “Seful sectorului suflete” de Al. Mirodan - Teatrul de Comedie – Regia Moni Ghelerter (Marcela Rusu, Dem Savu, Radu Beligan si regizorul Moni Ghelerter)