Amza Pellea (Manole) si Agnia Bogoslava (Cleo) in scena rapirii din "Somnoroasa aventura" de Teodor Mazilu, Teatrul de Comedie.
REVISTA TEATRUL
octombrie 1964
Tuesday, June 30, 2015
Si ei au fost copii... Ecaterina Oproiu
Codana, mielusica, roade cartea, innegreste zeci de maculatoare. Unde-o pui, acolo sta. Merge cu bicicleta "fara maini", dar a ascuns, sub garderob, un Jurnal.
Ecaterina Oproiu
Jurnal 2
Mihaela Juvara: "Asa am intrat eu la Teatrul Municipal".
Eram studenta la conservator, in anul III, clasa prof. Mihai Popescu, om deosebit si mare actor. Intr-o zi, la curs, imi spune: “Domnisoara Juvara, maine vreau sa te duc la Teatrul Municipal (actualul teatru “Bulandra”) sa te prezint doamnei Bulandra, ca sa joci un rol in piesa “Pace pe pamant”. In aceeasi piesa, Mihai Popescu detinea rolul principal.
Eram, deci, chemata sa joc rolul unei tinere americane, fata de milionar. Milionarul era Jules Cazaban.
OLGA TUDORACHE
Vitoria Lipan in "Baltagul" dupa M. Sadoveanu - Teatrul Mic.
Sursa:
"Arta actorului"
Editura didactica si pedagogica
Bucuresti
Monday, June 29, 2015
Ileana Predescu si Fory Eterle
Ileana Predescu (Alice) si Fory Eterle (Capitanul) in "Dansul mortii" de Strindberg - Teatrul Lucia Sturdza Bulandra
Sursa:
"Arta actorului"
Editura didactica si pedagogica
Bucuresti
Beate Fredanov si Toma Caragiu
Beate Fredanov (D-na Mommsen) si Toma Caragiu (Schwitter) in "Meteorul" de Durrenmatt - Teatrul Lucia Sturdza Bulandra
Sursa:
"Arta actorului"
Editura didactica si pedagogica
Bucuresti
BEATE FREDANOV
Beate Fredanov - Mama in "Un strugure in soare" de Lorraine Hansberry - Teatrul Lucia Sturdza Bulandra
Sursa:
"Arta actorului"
Editura didactica si pedagogica
Bucuresti
VICTOR REBENGIUC
Ohapkin in "Paine si trandafiri" de Afanasii Salinsli - Teatrul Lucia Sturdza Bulandra
Sursa:
"Arta actorului"
Editura didactica si pedagogica
Bucuresti
EI, FOTOGRAFII - AUREL MIHAILOPOL
 |
| Ecaterina Oproiu si Aurel Mihailopol |
Marele fotograf Aurel Mihailopol, a doua zi dupa cutremurul din '77.
Ecaterina Oproiu
Jurnal 1
Rodica Tapalaga si Liviu Ciulei
Zoe si Dandanache in "O scrisoare pierduta" de I. L. Caragiale - Teatrul Lucia Sturdza Bulandra. Regia, Liviu Ciulei.
Sursa:
"Arta actorului"
Editura Didactica Si Pedagogica
Bucuresti
Valentin Uritescu - Amintiri
 |
Feciorii din satul Vinerea, intr-un exercitiu de comedie. Valentin Uritescu este primul din stanga, jos. |
Eu numai in Vinerea am avut sentimentul sigurantei. Libertatea, holdele, plugul, cerul, Puiu (n.r. - calul sau din copilarie) si vantul. Acolo simteam dimensiunea, vraja. Cand am plecat la liceu, cu trenul, aveam impresia ca merii plantati de-a lungul liniei ferate fug inapoi si ma intrebam de ce eu trebuie sa merg inainte, cand ma trage satul meu.
Cum erau jocurile copilariei?
STEFAN IORDACHE
 |
| Stefan Iordache in "Musatinii" in regia lui Sorana Coroama Stanca |
Atunci cand, in Africa, un batran moare, o biblioteca arde - spune un proverb. Cu aceasta constiinta trebuie privit orice mare actor... El nu lasa o amprenta definitiva decat in sufletul martorilor.
Un mare actor, pe scena, isi joaca biografia reala. Acolo, Iordache si-a marturisit angoasa si si-a exprimat violenta, acolo s-a confruntat cu disperarea si s-a putut elibera prin joc, acolo l-am cunoscut. Altundeva, marele actor nu este el insusi. Chiar daca o poate crede.
Pentru actorii-interpreti, scena e un loc al iluziei de viata, pentru marele actor, e insusi adevarul vietii. El rascumpara teatrul de vinovatia falsului si de inselaciunea dublului. Acesta, cu riscul de a se constitui in planeta izolata, acolo unde regizorul incearca sa formeze constelatii. El ilumineaza.
Marele actor, orice joaca, atrage neincetat privirea salii. El nu se dizolva intr-o comunitate. Destinul sau se numeste insingurare. Insingurare de poet. Pe Iordache, pe o scena, nu l-am vazut decat singur. Fata in fata cu el insusi.
George Banu
Sursa text:
Ludmila Patlanjoglu
"Regele Scamator Stefan Iordache"
Draga Olteanu-Matei si Constantin Rautchi
In "Hagi Tudose" de B. S. Delavrancea in regia lui Ion Cojar, 1980.
Sunday, June 28, 2015
Lupta Olgutei pentru marul tentatiei literare
 |
| Olga Delia Mateescu |
17‑24 martie 2003
Imi place sa‑i spun Olguta. Nu pentru a o alinta, cred ca refuza genul ci, strict din tandretea pe care mi‑o provoaca numele: Olga‑Delia Mateescu. Ne‑am cunoscut demult, cam prin 1962‑1963, la Iasi, cand ea era inca Olguta, iar eu deja tanara actrita. Venise sa‑si vada tatal, pe Igor Volosievici, doctor in localitate. Nu aveam de unde banui atunci ca soarta ne va apropia, ba mai mult, ca aceasta apropiere se va datora unui anume fel de a fi care ne este comun. In primul rand, ne uneste aceeasi meserie, ne caracterizeaza acelasi mod de a lua lucrurile in serios, nu ne satisface numai ceea ce pica, ci incercam sa atragem sansa prin nelinistea cautarilor, iar nevoia de a exista intr‑o maniera decenta si productiva completeaza permanenta redescoperire de sine. Mi‑am permis aceasta paralela si cred ca Olguta o accepta, mai ales pentru ca, in ceea ce o priveste, lucrurile chiar stau asa, dar si cu un plus: de catava vreme, Olga‑Delia Mateescu semneaza piese de teatru si carti! Acesta e momentul pe care l‑am gasit prielnic pentru a aduce in lumina traiectoria unei existente in plenitudinea fortelor si a afirmarii intr‑un domeniu nou.
"C. F. R." de I. L. Caragiale
 |
| Marcel Anghelescu, Costache Antoniu, Radu Beligan |
Schita "C.F.R." de I.L.Caragiale - fragment dintr-o emisiune realizata in 1982 de Marin Traian.
Sursa:
TVR
Radu Beligan despre Marcel Anghelescu
 | |
| Marcel Anghelescu |
Miercuri
Moartea l-a rapit din mijlocul nostru pe Marcel Anghelescu. Unul dintre cei mai straluciti interpreti ai scenei romanesti. Un continuator al familiei de monstri sacri, in frunte cu Iancu Petrescu si Soreanu. El a insufletit zeci si sute de personaje. Imprumutandu-le trasaturi de neuitat. Inzestrandu-le cu o viata atat de puternica, incat ne deveneau imediat familiare. Nimeni dintre cei ce l-au vazut jucand in piesele lui Delavrancea, Caragiale, Gogol, Moliere, Goldoni ori Cehov nu-l va uita vreodata. Vitalitatea, forta tragica si comica a creatiilor sale sunt un moment de culme al artei romanesti. Un actor care piere e un univers de haruri care dispare, e o lumina care se stinge.
Moartea a rapit din mijlocul nostru un om de omenie. De o neintrecuta vigoare sufleteasca. De un farmec fara pret. Care a stiut sa fie un coleg si un dascal. Coleg pentru generatiile mai tinere, dascal pentru cei de o seama cu el. Invatandu-i pe unii, si pe altii ce inseamna daruire, munca. Si credinta in puterea teatrului de a inalta deopotriva pe cei din sala si pe cei de pe scena. Un exemplu – tocmai pentru ca a stiut sa slujeasca modest, zi de zi, cu egala generozitate. Anii vin si pleaca, dar amintirea acestui om ii va urmari pe toti cei ce l-au cunoscut. Si-i va insemna cu raza ei.
Moartea a rapit din mijlocul nostru un om si un actor alaturi de care mi-am petrecut o lunga parte a existentei. Nu numai o data am jucat sub cerul acelorasi piese. Nu numai o data ne-am intalnit sub flacara acelorasi reflectoare. Nu numai o data ne-am privit in cabina in aceeasi oglinda! Omul si actorul au fost pentru mine un indemn, o povata si o mare iubire. Una dintre acele prietenii care te impaca definitiv cu umanitatea. Am sentimentul ca ar fi necuviincios fata de amintirea acestui prieten daca as vorbi despre tot ceea ce a insemnat el pentru mine.
Radu Beligan
“Intre acte”
Saturday, June 27, 2015
"Fata fara zestre" de A.N. Ostrovsky
 |
| Tricy Abramovici |
"Fata fara zestre" de A.N. Ostrovsky
Regia: Matei Alexandru
Regia: Matei Alexandru
 | ||
| Florin Piersic si Tricy Abramovici |
Friday, June 26, 2015
MITICA POPESCU: "Noi, actorii, suntem ai tuturor si ai nimanui".
Mitica Popescu (Moceanu) in "Ciuta" de V. I. Popa.
Regia: Olimpia Arghir.
- Neasteptata afirmatie pentru unul dintre cei mai iubiti actori romani, pe care lumea il numeste familiar, si cu tandrete, Mitica...
- Doamna, eu n-am tinut cu orice pret la iubirea oamenilor, cat la respectul lor. De aceea n-am facut - si sper ca nu voi face nici de aici incolo - compromisuri, concesii comerciale. Refuz sa apar la emisiuni de un anume gen, doar ca sa fiu vazut de cat mai multi telespectatori si sa rostesc un text ce m-ar compromite. Desi am crescut in mahala, nu suport vulgaritatea si mitocania raspandite azi in toate mass-mediile romanesti. Respectandu-ma pe mine si profesia mea, imi respect publicul si demnitatea de om. Eu asta sunt si n-am de gand sa ma schimb la batranete. Seman cu tata, om simplu, care n-ar fi iesit in lume cu capul descoperit si fara cravata, chiar daca se ducea doar pana la colt, la "Rata alba".
- Era numele vreunui barulet?
MIHAI BERECHET – unul dintre ultimii mari boieri ai Teatrului Romanesc. Poate chiar ultimul...
 |
| Mihai Berechet |
Berechet – unul dintre ultimii mari boieri ai Teatrului Romanesc. Poate chiar ultimul... Daca, eventual, s‑ar putea vorbi despre o oarecare cariera actoriceasca a subsemnatului, apoi e bine de stiut (si de recunoscut) ca bazele au fost puse cu ajutorul nemijlocit al maestrului Berechet. M‑a distribuit prima data in „Vlaicu‑Voda”, intr‑un rol la care nu m‑as fi gandit vreodata: Groza Moldoveanul. Initial, fusese distribuit regretatul Emanoil Petrut, acest adevarat titan al teatrului si filmului romanesc. Cum interpretul nu se mai afla chiar in cea mai buna forma, dl Berechet mi‑a propus mie rolul. Coplesit de idee (urma sa joc alaturi de Carmen Stanescu si George Motoi), mai ales ca ma aflam la inceputurile mele in Nationalul bucurestean, nu stiam cum sa reactionez. Maestrul Berechet m‑a linistit (cu hazul sau aparte), spunandu‑mi:
COCA BLOOS
Caci ce altceva este actorul decat un instrument?! Un spectacol iti apartine ca actor in masura in care tu vii cu simtirea, cu afectul, cu rasul, cu lacrima, cu bucuria, cu soarele si cu lumina, si pe care in acelasi timp sa nu le pastrezi pentru tine, ci sa le dai mai departe sufletelor din sala.
Coca Bloos
Sursa foto:
cinemarx.ro
Imi placea sa‑i zic Teuțu!
 |
| Teofil Vîlcu |
Teofil Vilcu – neuitat interpret al lui Stefan cel Mare (in „Musatinii” – adaptare pentru televiziune de Sorana Coroama‑Stanca) – a fost omul care s‑a apropiat cel mai repede de mine, o tanara usor debusolata, aruncata in viata de plecarea intempestiva din sanul familiei bucurestene, la 21 de ani. Teo si Ani – blanda lui sotie, care, sunt convinsa, au inteles din proprie experienta ce inseamna sa‑ti schimbi locul de bastina. Am fost ca un copil infiat, pentru o buna bucata de vreme.
Moldovean prin nascare, fiu de preot, Teo a studiat teatrul la Cluj. Parca l‑a tras ata acolo, pentru a‑si intalni jumatatea, si astfel a sadit‑o ca pe o floare pe ardeleanca sa in pamantul de care ii era dor si care l‑a atras definitiv, pana in ultima clipa a vietii, dar si dupa aceea. In 2003 s‑au dus deja zece ani de cand acest actor tumultos si inegalabil in varietatea‑i s‑a supus eternitatii. Si‑a daruit sanatatea si energia legamantului sau cu teatrul, cu atata devotament si suflet incat, uneori, credeam ca se secatuieste. Dar nu a fost sa fie asa. Puterea lui launtrica, statura, mintea sa, parca prosperau cu cat eforturile la care erau supuse erau mai mari. Despre Teo s‑au scris pagini si pagini, in viata si in viata de apoi. Inutil sa adaug ce s‑a spus si a fost confirmat in peste 200 de roluri, in cei peste 30 de ani de sfintire pe scena. Cu speranta ca ingaduirea imi este data de la suflet la suflet, voi cita cateva dintre spusele domnului Val Condurache – literatul iesean: ... „(T. Vilcu) era mai mult decat un artist; era o forta a pamantului, grea si misterioasa, care‑ti dadea sentimentul ca lucrurile au stabilitate, durata si o mare incapatanare de‑a fi.... Teofil Vilcu a fost ultimul patriarh al scenei iesene”.
Cristina Deleanu
"Si totusi actorul ..."
Thursday, June 25, 2015
Felix Anton Rizea
 |
| La 20 de ani |
Destinul lui de actor a fost insa unul tragic. Dupa experienta de la Teatrul din Barlad, obesia pentru scena l-a impins intr-o aventura nesabuita. In anul 1973, “ca intr-o joaca, sau pariu, da chip ideii ca la Institutul de teatru se intra, printre altele, mai mult cu talent decat cu scoala” si folosind diploma de bacalaureat a surorii lui, ia examenul de admitere la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica “I. L. Caraciale” din Bucuresti, la clasa prof. Moni Ghelerter, asistent Zoe Anghel Stanca.
Felix Anton Rizea
Ultimul rol pe scena, Cetateanul turmentat – la Casandra, 1992.
Sursa foto:
albatrosulz.wordpress.com
MUSATINII - Cantecul fetelor
 |
| Silvia Popovici |
Serial TV adaptare dupa trilogia lui Barbu Stefanescu Delavrancea "Apus de soare", "Viforul", "Luceafarul".
Primul serial de televiziune realizat in Romania. Scenariul si regia: Sorana Coroama.
Primul serial de televiziune realizat in Romania. Scenariul si regia: Sorana Coroama.
Sursa video: Marin Barbu
MUSATINII - Topirea zapezilor
 |
| Stefan Iordache si Silvia Popovici |
Serial TV adaptare dupa trilogia lui Barbu Stefanescu Delavrancea "Apus de soare", "Viforul", "Luceafarul".
Primul serial de televiziune realizat in Romania. Scenariul si regia: Sorana Coroama.
Primul serial de televiziune realizat in Romania. Scenariul si regia: Sorana Coroama.
Sursa video: Marin Barbu
MUSATINII - Stefan a trait, Bogdan incepe
 |
| Traian Stanescu |
Serial TV adaptare dupa trilogia lui Barbu Stefanescu Delavrancea "Apus de soare", "Viforul", "Luceafarul".
Primul serial de televiziune realizat in Romania. Scenariul si regia: Sorana Coroama.
Primul serial de televiziune realizat in Romania. Scenariul si regia: Sorana Coroama.
Sursa video: Marin Barbu
MUSATINII - Apus de soare
 |
| Teofil Valcu |
Serial TV adaptare dupa trilogia lui Barbu Stefanescu Delavrancea "Apus de soare", "Viforul", "Luceafarul".
Primul serial de televiziune realizat in Romania. Scenariul si regia: Sorana Coroama.
Primul serial de televiziune realizat in Romania. Scenariul si regia: Sorana Coroama.
Sursa video: Marin Barbu
Dragos Paslaru si Mariana Buruiana ("Ciuta")
"Ciuta" de Victor Ion Popa
Regia: Olimpia Arghir
Sursa video:
Teatru Romanesc
Sursa video:
Teatru Romanesc
DANA DOGARU (Constandina)
"Costandina" de Zaharia Stancu
Regia Constantin Barbuceanu
TVR, 1977
Tot spectacolul aici:
Regia Constantin Barbuceanu
TVR, 1977
Tot spectacolul aici:
Wednesday, June 24, 2015
„PATRIARHUL“... Constantin Dinulescu
 |
| Constantin Dinulescu |
Greu de dibuit, de cele mai multe ori, fiecare dintre noi aduce cu sine amprenta unui ceva inefabil. Invaluita de mister, orice fiinta este subjugata acestuia, mai ales daca nu prea stie sa si‑l valorifice intr‑un mod aparte. Incerc sa ma sprijin pe aceste vorbe cand ma incumet sa „atac” un „personaj” caruia incerc sa‑i dezvalui – partial – misterul.
"Tragedia optimista" de Vsevolod Visnevski
Constantin Rautchi, Toma Dimitriu
si Emanoil Petrut in
"Tragedia optimista" de Vsevolod Visnevski
Regia: Vlad Mugur
si Emanoil Petrut in
"Tragedia optimista" de Vsevolod Visnevski
Regia: Vlad Mugur
CLODY BERTOLA
Fata asta e ca o cruce pe care sa o porti pe piept.
Emil Cioran
“Pana in momentul in care a plecat, a fost un copil mare, o inocenta. A ramas un suflet curat. Pare demodat in ziua de azi sa vorbesti despre suflete curate, insa este minunat sa le intalnesti. O astfel de intalnire iti da o alta perspectiva asupra vietii.
Clody Bertola era, cand am ajuns eu la “Bulandra”, cea mai importanta actrita a Teatrului. O vazusem inca din anul intai de facultate si stiam cat e de mare, ce roluri uriase jucase. Am jucat impreuna in “Lungul drum al zilei catre noapte” si in “Pescarusul”. Ce vreau sa va spun este ca aceasta mare actrita avea, la fiecare spectacol, mari, foarte mari emotii. Orice reprezentatie o costa pentru ca isi asuma de fiecare data enorma raspundere de a aparea in fata a sute de oameni care asteapta sa fie impresionati, sa traiasca odata cu tine si sa plece atrasi de ceea ce poate transmite un mare actor. La ea am vazut ceea ce inseamna chinul creator, chinul care face publicul sa planga, sa rada, sa traiasca odata cu actorul. Venea incruntata la Teatru si, dupa ce termina spectacolul, avea fata si starea unui copil.”
Mariana Mihut
“Una dintre dorintele pe care marea actrita Clody Bertola le-a lasat scrise in testament este aceea ca, la inmormantarea ei, sa vorbeasca doi colegi la care a tinut enorm si pe care i-a admirat ca profesionisti: Victor Rebengiuc si Florian Pittis.
Cei doi "fii", cum ii numeste actrita in testamentul lasat familiei, i-au fost alaturi in distributia spectacolului care a facut istorie in teatrul romanesc, "Lungul drum al zilei catre noapte", de Eugene O'Neill, montat in 1976 de Liviu Ciulei, la Teatrul Bulandra. Cei doi actori jucau in spectacol chiar rolurile fiilor eroinei principale.”(Ziare.com)
Numai ca Motzu Pittis a plecat inaintea EI cu cinci luni, probabil pentru a-I pregati o intampinare pe masura.
"Trandafirul si Coroana" de J. B. Priestley
"Trandafirul si coroana"
de J. B. Priestley
Adaptare TV Domnita Munteanu
Continuare aici:
Sursa video:
magiclamp 122
Tuesday, June 23, 2015
Subscribe to:
Posts (Atom)