 |
| Aglae Metaxa, George Constantin si Liliana Tomescu in "Pygmalion" |
Si a venit „Pygmalion”. A fost prima mea optiune repertoriala, fara indoiala, pentru ca exista Liliana Tomescu in trupa. Aparitia lui George Constantin in distributie a fost, probabil, primul act instinctiv venit din modalitatea mea de a face teatru. Adica sa-i descopar actorului deja celebru o noua fateta, iar celui incepator, valentele. Spectacolul a fost facut de toti trei: Liliana, George si cu mine. Si trebuie sa-i dau Cezarului ce-i al Cezarului: cea mai matura dintre noi era Liliana. Pentru un timp, George se identificase cu Higgins. Cred ca atunci a fost, pentru prima oara, evidenta acea calitate a lui George careia i-as spune: aristocratia.
El a fost aristocratul teatrului romanesc, el, cel venit dintr-un mediu muncitoresc, cu putine carti citite la ora aceea, cu o necunoastere a lumii, in sensul comportarilor, relatiilor, mondenitatilor, dar el era omul celor patru elemente. Era, deopotriva, sub semnul pamantului, al focului, al aerului, al apei – le ingloba pe toate. In 1969 avea 26 de ani; era inalt, cu maini si picioare lungi, slab de i se vedeau maxilarele, cu parul usor ondulat, care devenise blond-roscat la initiativa mea regizorala, cu miscari de manz. Higgins era un aristocrat, matur, hipercultivat, excentric, impertinent, nonconformist, niciodata vulgar, si, in plus, de un farmec irezistibil. Nu ma intrebati ce-am vrut sa fac, sa facem noi din piesa. La ora aceea, noi doream sa facem piesa; sa o intelegem si sa o facem. Nici o piesa buna nu este usor de inteles. Pare-se ca am inteles-o, pentru ca succesul a fost foarte mare. In timpul repetitiilor, George si-a ales un consultant. In piesa juca Lili Popovici in rolul Mrs. Pierce. Era o actrita in varsta, o actrita excelenta si o doamna in bunul inteles burghez al cuvantului, atat de hulit in vremile acelea. George o fura din ochi, apoi o intreba despre semnificatiile fiecarui gest. Poate trebuie sa precizez ca profesorul Higgins era un savant preocupat de fonetica, de educatia vorbirii, a cuvantului, a frazei, a sunetului. In Marea Britanie, pe vremea lui Shaw, ca si astazi, modul in care vorbesti limba engleza este definitoriu pentru clasa sociala, regiunea, orasul, cartierul din care provii si, bineinteles, scoala pe care ai facut-o. Personajul care avea aceasta ocupatie evolueaza in piesa purtandu-se, uneori, chiar golaneste, dar niciodata vulgar. Biografia personajului s-a intalnit cu cea mai opusa posibil, cu cea a lui George. Dar el era actorul-minune pentru care nimic nu este imposibil. Azi as spune: nimic n-ar fi fost imposibil, pentru ca azi cred ca sunt foarte multe roluri cu care el nu s-a intalnit pe scena, spre nefericirea noastra…
 |
| Scene din "Pygmalion" |
Sanda Manu (1998)
Din cartea “George Constantin si comedia sa umana” de Florica Ichim
No comments: