Eu, mica, oparita in baie de … X. Cred ca la trei ani. O usa se deschide. Tataie Amza cu mere intr-o plasa de ata, tataie Misu cu lubenita, urcand strada Caracal pe caldura cu mine de mana, mamaie Gigetta in prag, plangand cand plec spre Bucuresti, mamaie Mita pe o canapea, bolnava, dar facand eforturi inspre zambet. Dans cu tata la patru dimineta. Mama. Mama pur si simplu. Mama intreaga, mama si atat.
Reflectoare, scandura tocita de pasi de actori, miros de fard, scaune pline, scaune goale dupa spectacol. Linistea unei sali pline, linistea unei sali goale. Aplauze. Un fir de praf in lumina reflectorului. Un cui pe care l-am vazut intr-o seara pe scena, nebatut bine, bataile de inima, strabunicul Gigi zambind intr-o gradina, prieteni din scoala, liceu, facultate… Flash: ninge.
As vrea sa ninga asa pana cand as disparea sub albul asta cu totul, cu casa, cu viata, cu amintiri. Asa va fi intr-o buna zi.
Doamne, ce binecuvantare sa tii televizorul inchis.
Am senzatia ca-mi iau viata inapoi…
Oana Pellea - Jurnal
No comments: