Trusa de machiaj a lui Clody

Clody Bertola

Imi sugereaza un albatros. Are curatenia si puritatea unui copil. Gratioasa, usoara, aeriana, neajutorata in viata de toate zilele, iti vine sa o ocrotesti. Cand e bine dispusa, este cel mai incantator om pe care l-am cunoscut. Eu si Victor petreceam uneori Pastele sau Revelionul impreuna cu Lucian Pintilie si Clody. Atunci intretinea atmosfera, ne contamina pe toti de bucuria ei, era pur si simplu sclipitoare.
In viata, Clody e calda cu cei din jur, nu joaca teatru, este foarte sincera. Ca partenera de scena, intotdeauna avea grija sa ma intrebe ce simt, ce gandesc. Imi placea foarte mult sa fiu alaturi de ea. Prietenia noastra se bazeaza pe aceeasi dragoste nebuna pentru teatru.

Clody mi-a oferit un model al felului cum trebuie sa fie o mare actrita. Generoasa si aspra in primul rand cu ea, cu tot ce face pe scena. Totul e nascut dintr-un har de la Dumnezeu, dar si dintr-o mare daruire, pana la sacrificiu. Este foarte exigenta, iti impune o stacheta foarte sus. Niciodata spectacolele in care juca ea nu se degradau. Calitatea lor s-a pastrat pana la ultima reprezentatie.
La Sala “Izvor”, cand usile sunt deschise, de pe scena, se vad in hol fotografia lui Clody si cea a lui Lucian. Uneori mi se intampla sa vin la repetitii sau la spectacol framantata de anumite griji de acasa si sa nu ma pot concentra. Dar cand ma uit la acele fotografii, ma incarc imediat de o energie speciala. Publicul le datoreaza si lor reprezentatia foarte buna dintr-o seara.
Eu, cand spun Clody, spun Lucian. Mi se pare firesc sa-i vad impreuna. Sunt doi oameni foarte vii si tineri. Am cea mai frumoasa invidie pentru felul in care Lucian o iubeste pe Clody. Si intepaturile, certurile lor sunt absolut incantatoare. Tudor, baiatul meu, ii iubeste foarte tare. Nu exista rasplata mai buna pentru el decat o vorba buna, de apreciere de la Clody sau Lucian.
Amandoi sunt mari artisti. De aici marele respect pe care il trezesc, chiar si de la distanta.
Cand a iesit la pensie, Clody mi-a facut cadou trusa ei de machiaj si Lucian m-a intrebat atunci daca imi dau seama ce inseamna acest gest.
Odata cu trusa, Clody mi-a dat ceva din credinta si simtirea ei, din munca ei de o viata pe scena in acest teatru. Un cadou pretios pe care il port cu mine.

Mariana Mihut

Ludmila Patlanjoglu 

“La vie en rose cu Clody Bertola"

Humanitas - 1998