Din multitudinea de roluri pe care le-am interpretat, reprezentativ este pentru mine, personajul coanei Joitica, pe care la inceput va marturisesc ca nu am iubit-o si pe care nu stiu prea bine nici astazi daca o iubesc. Cand mi s-a incredintat rolul, directorul teatrului era Camil Petrescu, am refuzat. Pe atunci nu ma gandeam la coana Joitica. Ca orice tanara actrita o visam pe Margareta din “Dama cu camelii” in mare voga in epoca, rol pe care l-am interpretat deatfel avandu-l ca partener pe Mihai Popescu. Cum spuneam, pe Joitica n-o simteam, n-o intelegeam, n-o iubeam. Ca atare refuzam s-o joc. Consecinta: amenzi, salariul oprit pe o luna. Dar un fapt aparent minor m-a hotarat.
In drum spre Constanta, in tren, am asistat la discutia unor domni care sustineau ca au cunoscut-o pe coana Joitica. Curioasa i-am intrebat cum arata. Raspunsul a fost: “la infatisare, cam ca dumneata”. Neasteptatul raspuns al celor din tren m-a hotarat. M-am dus la Camil si-am spus ca accept rolul. Premiera a avut loc in 1938 in regia lui Vasile Enescu. In 1956, piesa a fost preluata de Sica Alexandrescu, acest mare talmacitor al lui Caragiale, a carui prezenta in cariera mea a fost deosebit de importanta. Regizorul a dat noi dimensiuni spectacolului si interpretarii noastre subliniind substratul politic al piesei. Au urmat spectacole dupa spectacole, succese, emotii. Amintirea ei a ramas atat de vie, incat de atunci mi se spune coana Joitica si eu nu ma mai supar; publicul mi-a dat-o, publicul mi-a impus-o, am sfarsit prin a o indragi si eu pentru totdeauna.
Elvira Godeanu
Dintr-un almanah. Nu stiu sa spun care... Am gasit niste foi rupte, puse la pastrare cu multi ani in urma, intr-o carte. (L.J.)
No comments: