Picture Background

Friday, April 17, 2015

Ilie Gheorghe - Amintiri...


Sunt dintre cei care se lauda ca au avut copilarie. Copilaria mea a fost intr-o perioada grea pentru poporul roman. M-am nascut in ’40, in ’47 am plecat la scoala in clasa I, iar acasa ma rasfata mama cu mii de poezii. Mama mea, la 90 de ani, stie peste 300 de poezii. M-am jucat extraordinar in saracia noastra, cum zice Faust: „Aici, in saracie, cat belsug, intr-o celula cata fericire!”. In saracia noastra era o lumina, era lumina cuvantului care venea de la mama, era bucuria jocului si bucuria campului pe care incepeam sa-l bat cu picioarele de cand ieseau primele fire de iarba, alergam kilometri intregi pana la cei mai inalti stejari care se gaseau in campul nostru, stiam toate viile, unde sunt strugurii cei mai buni, care se coc mai devreme. Iernile erau fabuloase, cu zapezi pline, nu trecea nici un Pasti sa nu ma duc cu Joimariul, sa nu strang oua. Si recitam frumos. Cand ma auzeau femeile pregateau batistutele cu oua cu trei porti inainte sa ajung eu. „Auzi, e baiatul Violetei, vine cu Joimariul”. La zece ani eu ma duceam la secerat, la cules de porumb, adormeam in foile care se despanusau, m-am hranit cu iarba, cu pamant, cu soare, cu flori… Toate s-au adunat in celulele mele si din ele pulseaza acum, in toate spectacolele mele. In Caliban, am uimit toata Japonia, am jucat 25 de spectacole, veneau la mine si ma intrebau: „De unde acest tumult?”.

Copilaria mea este templul in care sufletul meu a dospit si s-a copt.

Ilie Gheorghe


Sursa text: Yorick.ro

No comments: