“Pentru peruchiera de inalta specialitate a Teatrului National, Dutzy Cojevnicov, explicatiile privind drumul urmat in teatru, cu oamenii de teatru, sunt cam de aceeasi natura. L-a urmat, pur si simplu. A suferit si a plans cu el, pur si simplu. Destinul lui a fost destinul ei, pur si simplu. “Pe strada fugeam, fugeam…eram vesnic grabita.” De ce ? – intreb eu. “N-am avut timp sa privesc o floare…n-am vazut soarele si luna, n-am admirat stelele…” De ce ? – ma mir eu. Ascult povestea unei vieti de roman si inteleg ca teatrul a exercitat asupra acestei fiinte deosebite o fascinatie discreta, prin caldura si delicatetea lui, prin unda de ocrotitoare umanitate pe care o emana, prin tremurul de vis si de duiosie pe care e sortit sa-l transmita.”
Fragment dintr-un reportaj de C. Paraschivescu
REVISTA TEATRUL
No comments: