Grigore Vasiliu Birlic

Raspluev - „Nunta lui Krecinski" de Aleksandr Vasilievici Suhovo Kobîlin

Trupa Teatrului National era in turneu acum cativa ani cu “O scrisoare pierduta”. Toti artistii poporului, titulari ai rolurilor din capodopera lui Caragiale, faceau parte din echipa. Plecasem de la hotel “Minerva”, la Craiova, si ne indreptam in ceata spre sala teatrului: Coatache Antoniu, Niki Atanasiu, Marcel Anghelescu, Giugaru, Talianu, Birlic si altii. Mergeam pe mijlocul strazii, si, la cativa pasi in urma noastra, multime de craioveni se tineau dupa noi.

-    Uitati-va ce puhoi de lume e-n spatele nostru, spune unul dintre noi.

-    Popularitate! N-ai cum sa te feresti, adauga altul.

-    Suntem cea mai buna reclama, se impauneaza un al treilea.

Il iau de brat pe Birlic, raman mai in urma cu el si-i spun:

-    Grigore, la prima raspantie, tu ia-o la stanga.

-    De ce?

-    O sa vezi, ia-o la stanga singur.

Asa a facut, si toata Craiova a cotit-o la stanga dupa el, parasindu-ne pe noi, cei cu “popularitatea” si “reclama”.

Faima lui Birlic a fost colosala, la nivelul glorios si de formidabil rasunet popular care a facut idoli ai scenei din un Leonard, un Constantin Tanase, un Vraca, o Maria Tanase.

Sica Alexandrescu

REVISTA TEATRUL

Februarie 970