Picture Background

Saturday, July 11, 2015

"Ce dor imi e sa-mi fie dor de mine..."

Oana Pellea

Ciulei mi-a spus ceva foarte adevarat. L-am intrebat daca-i place sa calatoresca. Si mi-a raspuns: "Da. Din pacate, trebuie sa ma iau intotdeauna cu mine."
Din pacate, trebuie sa ne luam cu noi peste tot. Ce odihnitor ar fi sa ne despartim din cand in cand de noi. 
Daca am urat ceva in viata a fost sa plec dintr-un loc in altul. Sa ma despart, sa las oameni in spatele meu. Peroanele si despartirile din gari, aeroporturile. Le detestam si de fiecare data plangeam, pentru ca intotdeauna mi se parea ca e definitiv. Vacantele de la Craiova, cand plecam cu masina cu mama si tata spre Bucuresti, iar in poarta ii lasam pe mamaie si tataie - era un cosmar. Aveam senzatia ca mi se sfasie inima. Ca imi sta in loc. Nu conta ca peste doua luni veneau ei la Bucuresti. Mie mi se parea ca despartirea e pentru totdeauna.
... M-am oprit pentru ca a palpait veioza. Da, cred in minuni si cred ca, de-acolo de unde sunt, mi-au dat un semn. Primesc tot timpul semne, dar cateodata sunt prea mult pamant si nu le vad. Va multumesc. Si eu va iubesc.
Da, intotdeauna mi s-a parut definitiv si grav. Sau nu grav, ci serios. Ar trebui sa am un spirit mai ludic daca tot sunt actrita. Dar nu.
Si, cu toate acestea, imi place enorm sa rad. Stiu ca rad zgomotos, dar numai asa stiu sa rad. Ador sa rad.
Si pentru ca am urat atat de tare despartirile, mi-a dat Dumnezeu sa calatoresc in cele patru colturi ale lumii si sa ma tot despart de oameni si de locuri. Nu pot spune ca m-am invatat, dovada ca si acum plang ca o proasta, si totusi o schimbare s-a produs. Mi-e, parca, mai usor.
Dar cel mai usor si cu placere m-as desparti din cand in cand de mine. Ce bine ar fi sa ne uitam putin. Cred ca ne-am iubi mai mult cand ne-am regasi. Ce dor imi e sa-mi fie dor de mine.

Oana Pellea 
Jurnal


No comments: