Picture Background

Sunday, July 19, 2015

"Era magnific..." George Constantin

Fiodor Pavlovici Karamazov in "Karamazovii", alaturi de Alexandru Repan

Odata, la radio, eram politist (intr-o piesa, nu la intrare). El era actor ambulant. N-am sa uit scena aia niciodata. El ma convingea ca am fost politist si cu vreo 200 de ani in urma si eu il credeam. A iesit extraordinar. Ma emotionase pana la lacrimi.
Era de o constiinciozitate dusa la extrem. Cand terminam lectura la masa, la prima repetitie pe scena el stia tot textul. Sunt actori care invata textul la scena, pe masura ce fac si miscarea. Din categoria asta fac si eu parte. Sunt altii care nu-l stiu nici la premiera. El era unicat.
Daca la ora 10.00 trebuia sa inceapa repetitia, el la 09.45 se prezenta la scena gata de atac. Statea acasa si invata textul cu casetofonul. Daca nu-i dadeai finalul era mort, nu-ti dadea replica. Sau daca improvizai, la fel. Daca regizorul nu era pregatit, i-o spunea in fata si nu numai atat. Il facea albie de porci:
- Dumneata ai venit nepregatit. Habar nu ai pe ce lume traiesti.
Il facea pe ala de vorbea singur. In pauza povestea amintiri din teatru. Avea un umor teribil. Se bucura ca un copil. Intr-o deplasare cu “Floarea de cactus”, Dana Dogaru i-a spus:

- George, diseara veniti la noi sa facem Revelionul.
S-a dusat, s-a spreiat, s-a parfumat si la ora stabilita a aparut. O luase in serios. Credea ca era Anul Nou (asta prin luna noiembrie). Atunci l-am omorat cu imitarea lui Brad. Radea cu lacrimi. I l-am imitat pe directorul nostru aproape un ceas incheiat. Fetele l-au invitat la dans, i-au dat sampanie, ce mai, Revelion in toata regula. Era macinat cu problemele teatrului. Ce repertoriu avem, de ce nu joaca, sa gasim o piesa ca lumea. Teatrul era viata lui. Era ca un copil si avea niste emotii covarsitoare. La “Karamazovii” , pe care l-am jucat opt ani, opt stagiuni, lua doua nitroglicerine la inceputul fiecarui spectacol. Era magnific in rolul Tatalui. In scena cu Diavolul schiop te cutremurai. Si astazi mai jucam ‘Karamazovii’ daca ar fi trait si daca ar fi vrut el. Era terorizat de spectacolul asta. El jucase cu 20 de ani in urma varianta lui Livanov, o dramatizare mai slabuta, in rolul lui Dmitri Karamazov. Avea senzatia ca toata viata o sa joace numai piesa asta. O data, disperat ca nu jucam nimic important de atatia ani, am fost sa vad “Jocul vietii si al mortii in desertul de cenusa”, in regia lui Dan Micu. Superb spectacol, iar nea Georgica era dumnezeiesc. Cand aparea, se rupea scena in doua. Asta m-a ambalat si mi-a dat aer pentru zece ani. In scena in care zicea ca il doare capul, era inuman, credeai ca o sa moara acolo, iar la sfarsitul actului doi iti venea sa aplauzi ridicandu-te in picioare. Mare pacat! A murit un unicat. Unul dintre cei mai mari actori ai tuturor timpurilor. Dumnezeu sa-l odihneasca, sa-l ierte si sa aiba grija de el acolo unde este si unde ii este locul: in RAI.

Valentin Teodosiu
“Un clovn pentru eternitate”

Sursa foto: 
http://www.georgeconstantin.ro/fkaramazov.html


No comments: