Era simplu ca furtuna si necrutator ca ea. Actoria ii era unealta. Persifla profesia si viata, sugrumand lancezeala. Calea lui de creatie era vazul tactil. Traia prin arta o viata paralela de cuceritor, impotriva vietuirii invinsului.
Un solitar al solidaritatilor utopice.
Intalnirile noastre erau scurte, bolnave de incordare. Ne lasam traiti.
Ma invata ca existenta e text de lucru.
" - L-as juca pe Trigorin... ce zici? Am gasit ceva... la el... "
" - Stii ce conteaza la... Trigorin? Farmecul... farmecul.
Ara cu sentimentele prin suflet de plictiseala... "
Ramasese orfan de tata. La moartea mamei sale eram in perioada de lucru la "Barbarii". Mi-a povestit clipele sfarsitului. Vazuse aburul mortii.
" - Barbatul cu care s-a maritat mama... nu pot sa zic, m-a hranit, m-a crescut... daca nu ma batea poate ajungeam o puslama...
Stii... merg cu el sa-i cumpar haine pentru inmormantarea ei."
Avea un cult al familiei si o disperare a nerealizarii ei.
Era o raspantie de singuratate.
Inainte de a merge la operatie, sa-i deschida altii inima, lucid si autoritar ca totdeauna, le-a spus celor dragi sa fie lasat odihnei in mormantul tatalui sau.
A plecat pentru a-si trai acolo copilaria.
Am avut norocul sa-l "prind" putin, sansa sa lucrez cu el in teatru si film. Am scris si am facut spectacole fascinat de arta lui. Am gandit distributii ideale avandu-l lider si am renuntat la proiecte, dupa o prima lectura, pentru a nu distruge magia desavarsirii primului contact sau, alteori, pentru a-i accepta capriciile.
" - Stii la ce m-am gandit?
- La sufletul femeii!
Rase molcom.
- Nuu... la Cehov, la... Gorki. De ce au scris atat de bine???
- Erau geniali.
Ma privi linistit.
- Boala. Intelegi? Boala. Intalnirea zilnica cu sfarsitul. Se ciocneau de moarte. Asta e... Vezi? Simti altfel. Nu ai timp pentru prostii."
Zambi imbiband tristetea in umor. "Eh... geniali sunt altii." Ii scapa un usor fluierat. Melodie?!...
" - Rusii astia mari stau in mine. Ma inghesuie... sa le dau drumul. Cu Albee... e altceva."
Ii era frica... De implinire, de succes, de glorie.
Se bucura de viata si din cauza fricii.
Se pregatea mereu pentru dincolo.
Era orgolios si violent - bun si sensibil.
Era naprasnic - fascinant. Capricios - cuceritor.
Juca prin pori, prin respiratie, prin sunete, prin tacere, prin volum, prin aer... M-a sunat dupa vizionarea la "Inghititorul de sabii"...
" - Ai facut un film bun. Stii, am plecat de la Casa Scanteii pe jos. Am lasat masina si... Am plans, mai baiete... Am plans."
Era demn si loial.
Generos si curat.
Nu incape in cuvintele mele.
Acum e unda tacerii.
Alexa Visarion
Sursa:
Florica Ichim
"George Constantin si comedia sa umana"
No comments: