SERBAN IONESCU PELICANUL

Serban Ionescu in "Dineu cu prosti"

In teatru - si nu numai in Teatrul National din Bucuresti -, asa il numeste toata lumea pe Serban Ionescu: Pelicanul. Enigmatica porecla (...) a prins - involuntar, fara indoiala, si inconstient, dar cu uluitoare precizie - o trasatura definitorie a acestui actor foarte greu, altminteri, de incadrat. Legenda spune ca pelicanul nu ezita sa se sacrifice pentru puii sai, sfasiindu-si pieptul (da, cu acel imens cioc caraghios care i-a devenit emblema) pentru a-i hrani cu propria carne atunci cand mititeii plesuvi raman fara mancare. Oprind, desigur, metafora acolo unde trebuie, e destul sa-l vezi pe Serban Ionescu jucand pentru a intelege de ce extraordinara sa prezenta scenica, farmecul si aplombul nu l-au transformat in vedeta ce ar fi meritat din plin sa fie. Serban Ionescu este, in primul rand, un admirabil om de echipa, care nu-si impinge niciodata in umbra un coleg spre a se pune personal in lumina. Stie sa-si sprijine partenerii cu o discretie exemplara si, chiar si atunci cand rolul i-ar permite, nu "ia fata" nimanui. Acest interpret de caractere din categoria VIP - "ursul" misogin si tafnos din piesa omonima a lui Cehov, Pristanda din dementiala "Scrisoare pierduta" montata candva de Alexandru Tocilescu la TNB, cavalerul fara odihna si noroc din "Saragosa" regizata de Alexandru Dabija la Odeon, ca sa insir la intamplare doar cateva dintre imaginile ce-mi vin aproape nechemate in minte - accepta fara fasoane, fara mofturi si fara ascunsa ranchiuna sa anime cate o silueta pasagera sau anonima din cutare spectacol, facand din ea, fara ostentatie, o aparitie de prim-plan. In lumea miraculoasa care se naste seara de seara sub reflectoare, pe atat de cruda pe cat e de factice, o asemenea abnegatie echivaleaza cu o autoimolare, cu un sacrificiu de sine consumat in tacere. Egal dotat pentru comedie si pentru drama, cu o naturalete a jocului ce nu aluneca niciodata in vulgaritate sau in copie pedestra, "pelicanul" Serban Ionescu (...) se zideste modest, uitat cateodata, la temelia nevazuta, dar indestructibila a scenei nationale.

Alice Georgescu

Sursa:

TNB, Caiet Program, "Dineu cu prosti" de F. Veber