Picture Background

Sunday, August 16, 2015

Stefan Banica - Amintiri...


Va sunt dragi "amintirile din copilarie"?

Oh, bineinteles! Desi m-am nascut la Calarasi, am locuit in Bucuresti. Totusi, vacantele elevului Banica Stefan, de la Scoala Primara "Vasile Alecsandri", se petreceau la mama-mare, la Calarasi. Borcea, apa cea frumos si... iute curgatoare in care ma scaldam zilnic si oraselul perfect de provincie care era Calarasiul cu cincizeci de ani in urma sunt amintirile mele cele mai de pret. In acel timp insa, cantand in Corul de copii RTV, incepusem sa am probleme la corzile vocale. Asa incat mama m-a dus urgent la alt bunic al meu, care locuia in Poiana Tapului.  Am petrecut ierni pe care nu le voi uita niciodata; acolo am invatat sa schiez, sa patinez si sa iubesc muntele. Si n-as vrea sa uit amintirile din adolescenta legate in primul rand de liceul "Dimitrie Cantemir", la care n-a trebuit decat sa trec strada pentru a deveni elev. Acum doi ani, am sarbatorit, alaturi de fostii mei colegi, sositi din toate colturile tarii si ale lumii, patruzeci de ani de la absolvire.

Spuneti ca ati cantat in Corul Radio. Ce s-a manifestat mai intai la copilul Stefan Banica: talentul actoricesc sau vocea?

Cred ca ambele. Mama a fost cea care mi-a descoperit si incurajat talentul artistic, spunand oricui dorea sa o asculte ca baiatul ei se va face actor. Mai ales tatalui meu, care ma dorea avocat. "Are limbarita, vorbeste mult, a ajuns sa ma innebuneasca!..." - argumenta el. Se pare insa ca destinul a vrut sa vorbesc si sa cant pe scena. Pe langa faptul ca eram la cor, incepusem sa particip cu oarecare succes si la piesele radiofonice pentru copii din cadrul emisiunilor "Ora celor mici" sau "Ora copiilor". Am jucat zeci de roluri principale, asezat in picioare pe un scaun, pentru a ajunge la microfonul la care vorbeau "uriasii" Baltateanu, Brancomir, Ion Manolescu sau G. Timica. Mai tarziu, cand am ajuns student, aveau sa-mi devina profesori. Adolescent fiind, alaturi de cel mai bun prieten al meu, Marin Traian - cunoscutul redactor si realizator de emisiuni TV "Un zambet pe 16 mm" - sustineam spectacole pe scena "Clubului constructorilor". El scria textele, iar eu compuneam muzica melodiilor, pe care le interpretam amandoi, acompaniati de pianul la care cantam binisor. Ii imitam cumva pe celebrii Stroe si Vasilache; oricum, salariatii care asistau la spectacole erau foarte draguri si receptivi, iar noi, plini de entuziasm.

septembrie 1994

Sursa text:
Oana Georgescu
"Surasul si lacrima scenei"


No comments: