Picture Background

Tuesday, August 11, 2015

Vladimir Gaitan, zig-zag prin alfabetul vietii...

Mircea Septilici in "Telegrame" de I.L. Caragiale
A fost o vreme in care aveam timp unii pentru altii, ne facea placere sa ne adunam, sa fim impreuna, si credeti-ma ca aceste lucruri se vedeau si pe scena in actul artistic. Faptul ca ne vedeam la diverse ocazii si ne simteam apropiati se vedea si in actul artistic.
Aura de atunci, pulberea aceea de nestemate care era in jurul nostru nu se mai gaseste acum. Nu ne mai iubim, nu mai avem timp si stare sa ne iubim, si acest lucru se vede pe scena. Ba chiar unii dintre noi nu ne simpatizam deloc, nu mai avem timp, nu mai avem rabdare sa ne cunoastem, sa ne descoperim unii pe altii. A disparut si bucuria acelor farse pe care ni le faceam unii altora, a disparut magia. Tin minte ca la Presul, pe cand eram doar un pusti cu vreo trei, patru ani de experienta in teatru, mi-am permis o gluma cu Mircea Septilici pentru care am fost imbratisat de decanul de varsta, marele Septilici, un scump si un boier, un personaj extrem de elegant si de intelept.
Nu voi uita multa vreme povestile lui despre turneele pe care le faceau pe cand el inca mai era actionar la teatru. Dupa sase luni de stagiune se statea trei luni la Hotel Negresco - la Nisa - si se venea de acolo cu sase costume, cel putin patru perechi de pantofi, din care o pereche de lac, pentru smoking, si dousprezece camasi. Teatrul avea doi angajati, decorurile se faceau la cooperativa cutare, nu tineai sapte ateliere, iar directorul teatrului, actorul Mircea Septilici, pana sa bata gongul, rupea bilete la intrare pentru ca trebuia sa vada cati spectatori intra, cine intra, cu alte cuvinte sa ia pulsul spectacolului.
Sigur, lumea evolueaza si este bine ca este asa. Din pacate, un romantic ca mine regreta nu evolutia fireasca, ci relatiile dintre oameni. O fi bine, o fi rau...

Vladimir Gaitan
"Zig-zag prin alfabetul vietii"

Sursa foto Mircea Septilici:
Jurnalul National, Colectia Cinemateca


No comments: