Picture Background

Tuesday, September 22, 2015

Olga Tudorache, "o torta vie"!


Actorii care ard de-adevaratelea sunt foarte putini. Si mai ales cei care la fiecare spectacol sunt torte vii. Olga Tudorache e unul dintre acestia. Olga este intotdeauna la toate spectacolele o torta vie care aprinde inimile tuturor spectatorilor, care arde de-adevaratelea, pana la capat, de fiecare data, pentru a renaste din propria cenusa la urmatorul spectacol. Specia asta rara de actori care ard la asemenea intensitate si tensiune are nevoie de un curaj cel putin egal cu al cascadorilor, pentru ca "figura: Pasarii Phoenix cu cenusa", "nu tine" nici ea la infinit.
Inainte de a se hotari de a fi actrita, Olga a vrut sa se faca aviatoare, aflam noi la spovedania simpla, sincera, putin amara si plina de omenie a Olgai. Tatal ei a fost aviator si profesor de zbor si a murit la 36 de ani intr-un accident de aviatie. Mama Olgai a fost invatatoare si apoi profesoara de limba si literatura romana. Frumoasa combinatie de parinti! Olga a fost campioana de calarie, a cazut, si-a fracturat oasele, a stat in ghips si in prima zi de iesire din spital s-a urcat din nou pe cal. Am cunoscut o actrita care pentru a se decide sa faca teatru a coborat mai intai in prapastia de 1500 de m a Caraimanului, si alta care tot din acelasi motiv s-a urcat intr-un amvon ca sa tina un discurs in ciuda unei timiditati patologice. Pentru a face teatru de-adevaratelea, iti trebuie un curaj nebun. "E usor a scrie versuri cand nimic nu ai a spune" - e usor a face teatru cand nimic nu ai a spune! Cati actori au impresia ca muncesc, se plang ca isi fac norma cu varf si indesat si ca numar de repetitii si ca numar de spectacole, se misca, turuie, dovedesc o memorie prodigioasa si nu-i costa sufleteste absolut nimic!
Intr-o minunata poezie se spune descriind-o parca pe Olga: "Sa fii mandru ca flamura / Sa fii ascutit ca spada / si ca lui Dante focul sacru / sa-ti paleasca obrajii / Virtutea, artistule, sa-ti fie aceea de a fi oricand gata sa te urci pe rug". Expresia ochilor si a obrajilor Olgai este aceea a omului gata oricand sa fie ars pe rug, obraji supti, arsi pe dinauntru de un foc mistuitor. Iata de unde acel ton amar din marturisirea atat de simpla  si nemijlocita din telerecital. Sigur ca un actor de talia Olgai atunci cand rolul e gata si spectacolul e realizat, are o senzatie de imensa pustiire. Bineinteles pana cand acea cupa adanca de trairi, de suferinti, se umple din nou.


Irina Loewendal
Revista Cinema
nr. 5, mai 1978


No comments: