 |
| Irina Petrescu |
- Aveti regretul ca nu ati interpretat roluri care vi s-ar fi potrivit?
- Da. Toata studentia mi-am dorit sa joc Cehov si Ibsen. Abia tarziu, incoace, am jucat, la Televiziune, un rol in Stalpii societatii. Cu o distributie minunata: Gina Patrichi, Silvia Popovici, Victor Rebengiuc, Traian Stanescu… Si am jucat, in Unchiul Vanea, rolul Mariei Vasilievna, mama unchiului Vanea. Impreuna cu Mariana Mihut, l-am invitat pe Victor Anagnoste, sotul Ginei Patrichi, la premiera. Este un mare iubitor de teatru si un excelent critic, la modul colocvial, desigur. Si, sugubat, ne-a intrebat care o joaca pe aia frumoasa si care pe aia urata. Razand, i-am spus ca il lasam sa descopere singur. Si a aflat ca cea urata era interpretata de minunata Andreea Bibiri, iar cea frumoasa de talentata Ioana Macaria. Iar noi… eram doua babe: o doica si o mama! In facultate, mi-am dorit sa joc Sonia. Si mi-am mai dorit sa joc, intr-o piesa la mare moda pe-atunci, Tragedia optimista, in care as fi vrut sa interpretez rolul Femeii-comisar. Pentru ca aveam si o teorie asupra faptului ca ea trebuia sa conduca nu prin masivitate si glas tunator, ci prin fragilitate, care supune agresivitatea animalului revolutionar, prin rationament… Nu sunt, totusi, actrita prin definitie. In teatru, joc orice mi s-ar oferi cu mare placere (spre deosebire de film). In teatru, n-as fi banuit ca pot juca Lena. Nici Viola, din A XII-a noapte, pe care am inceput-o cu Aureliu Manea. Am avut aceasta enorma sansa de a-l cunoaste pe Rica Manea… In Institut, cat am fost studenta, am facut foarte mult film. Si atunci, studiul meu la clasa era vaduvit de timp. Asa ca am jucat un singur rol. In anul I, se faceau exercitii si monologuri, in anul al II-lea, dramatizari, si in anul al III-lea si al IV-lea, se faceau acte intregi si, la final, un spectacol. Am inceput cu un monolog din Ifigenia in Aulida de Euripide, am continuat cu un act din Ifigenia si am absolvit tot cu Ifigenia, plangind, vreme de patru ani, la pieptul lui Agamemnon. Maestrul Sahighian, pentru a-mi oferi, totusi, posibilitatea de a prezenta si un alt registru, mi-a dat un intermezzo comic, care avea loc in pauza spectacolului Cei trei gemeni venetieni (cea de-a doua productie de final a clasei noastre). Era un fragment de commedia dell’arte, cu o Colombina si un soi de Arlechin, jucat de bunul meu coleg, Sica Barosanu, care nu se mai afla printre noi. Trebuia sa facem niste personaje complet idioate. Eram ajutati si de machiaj, si de costume si am avut mare succes.
Fragment dintr-un interviu publicat in
"Teatrul azi"
No comments: