Despre mine

Sunt doar un spectator obisnuit. Iubesc si ma bucur. Se spune ca teatrul este efemer. Poate ca da, poate ca nu… Din ce-am citit, din ce-am auzit, din ce-am vazut, incerc sa adun aici clipe efemere, amintiri si putina istorie. Pentru bucuria mea si a altor iubitori de teatru. In semn de respect si pretuire pentru slujitorii acestei frumoase arte. Marina Constantinescu scria undeva ca la un sondaj de strada, erau oameni care nu stiau cine a fost George Constantin. Asta m-a durut!

Am crescut intr-un mic orasel de provincie. Rareori veneau trupe mari din Bucuresti. Mai mult din Craiova si Pitesti, trupe foarte bune de altfel. Am vazut tot ce se putea vedea. Unele spectacole, cum a fost de exemplu “Efectul razelor gama asupra anemonelor”, mi-au ramas in suflet pentru totdeauna, pe altele le-am uitat. Am compensat cu teatru tv si teatru radiofonic. Nu ratam nimic. Am crescut cu marile “voci” ale teatrului romanesc. Mi-erau cei mai buni prieteni imaginari. Devenise un ritual sa astept distributia si sa verific daca am recunoscut toate vocile. Rareori se intampla sa gresesc. Faptul ca n-am avut norocul sa vad pe viu mari spectacole care au facut istorie, nu m-a impiedicat sa iubesc teatrul. Sigur ca doare, dar am incercat sa compensez dupa aceea cat am putut.

Daca am vreo asteptare de la acest blog? Nu stiu, m-am gandit ca vina nu este doar de partea celor care nu stiu cine a fost George Constantin sau alti mari actori, ci mai ales a celor care nu promoveaza aceste valori si ne intoxica pe toate caile cu o periculoasa pseudocultura. Imi doresc ca acest blog sa starneasca curiozitate. Oamenii si in special tinerii sa vrea sa afle mai multe despre acesti fauritori de frumos si modelatori de suflete. Despre cei ce-au fost si despre cei ce sunt. Se spune ca un om moare atunci cand este uitat. Sa nu-i uitam pe cei ce-au plecat si sa-i pretuim pe cei ce sunt! Traim in era internetului, trebuie doar starnita curiozitatea. Din pacate, din neglijenta, nepasare sau mai stiu eu din ce alte cauze, multe comori s-au pierdut. Dar chiar si asa, mai avem atat de multe care sa ne bucure. Vreau ca cei care intra intamplator sau nu aici, sa vrea dupa aceea sa stie mai mult. Vreau sa starneasc doruri. Vreau sa trezesc dorinta de a merge la teatru. E una dintre cele mai frumoase alternative la uratul si vulgarul care ne inconjoara.

Daca uneori voi gresi, voi cere iertare si voi accepta corecturi. Daca uneori nu voi sti, voi cere ajutor. Multe le voi afla odata cu voi. Sunt doar un spectator obisnuit. Iubesc si ma bucur. Cine vrea, e liber sa se bucure alaturi de mine.