 |
| Horatiu Malaele |
S-a rascolit mult
in mine vorba unui mos din zona Parangului care spunea ca „era mai bine cand
era mai rau”. Este aici un amestec de umor taranesc cu un polonic din candoarea
lasitatii; un fel de cinism mascat, tipic oamenilor de la munte, pentru care
Istoria si Timpul sunt doua ceva-uri care traiesc pe langa casa omului...
Si mi-am adus
aminte mai clar ca niciodata si aparent fara nici un fel de legatura, de
criticul Manolescu dintr-o „Romanie literara” disparuta, de un cenaclu literar,
de Iaru, de Cartarescu cu a lui „Femeie, Femeie, Femeie”, de “Cronica” lui Valentin Silvestru,
seniorului criticii romane, cum avea sa-l numeasca un prieten, de nebunul „Marilor
orase”, Fanus Neagu, band spirt trecut prin paine cu lotcarii Brailei, de
marele actor Victor Rebengiuc, fiul demonizat al „Lungului drum al zilei catre
noapte” sau chiriasul apocaliptic al „Azil”-ului lui Gorki, de jurnalul
inteleptului Liiceanu cu si despre Noica, „inaintemergatorul” -, din care am aflat, cu cartea pe genunchi si
de-mprumut, cine au fost si ce-au mai facut unu’ Plesu, si Radu Bogdan, Cioran
si Paleologu, Steinhardt si cu Eliade; de poezia fragila a tunatului Paunescu,
de poezia sotioasa, cu talc, scrisa de geniul bufonului slobozit in Bucuresti,
Mircea Dinescu, de Horia Lovinescu, din stirpea marilor boieri, luand masa la „Capsa”
cu Dostoievski si band pe ascuns la „Podgoria” vodca cu votca, de prea blanda
Blandiana sadind arpagicul in curtea damnata a singurului nostru mare tiran, de
Vadim istoriologul plimbandu-ne orgoliul prin spatiul carpato-danubiano-pontic,
de romantismul actorului-poet Emil Botta, figura crepusculara si nepereche, de „Leonce
si Lena” al Teatrului Bulandra dintr-o zodie binecuvantata, cand Ogasanu si
Caramitru dadeau lectii de actorie si prietenie, iar noi ne uitam chioras la
Marin, la Toma si mesterul Cotescu, la George, marele disparut...
In noaptea
nedumeririi mele stau cu lumanarea stinsa si caut lumina intr-un cantec de
Arghezi: „Si-am voit atuncea sa sui, si-n pisc sa fiu, / O stea lucea pe
ceruri: in cer era tarziu.”
Iar peste munti,
un taran in linistea Parangului citea lenes si cu voce tare – sa nu uite –
dintr-o carte fara coperte si fara timp semnata de blandul nostru Sadoveanu:
„Muntenii acestia nu concepeau ca viata lor sa se desfasoare altfel decat asa
cum se desfasurase viata bunilor lor, care, randuri dupa randuri, in sute dupa
sute de ani, se veselisera de cresterea zilei si inceputul anilor urmandu-si
traiul ca pe vremea lui Burebista, craiul nostru cel de demult.”
Horatiu Malaele - Rataciri
No comments: