Regizorul Sica Alexandrescu povesteste in memoriile sale cum se juca la Teatrul de Comedie „Greva femeilor“, iar din distributia spectacolului faceau parte actorii: Maximilian, Jules Cazaban si Marcel Anghelescu.
Jules Cazaban era tartorul ghidusiilor in teatru. Nu stia ce sa mai nascoceasca in fiecare zi. Se stia grava meteahna de care suferea Marcel Anghelescu, o meteahna de nelecuit: daca-l apuca rasul in scena, era pierdut, nu se putea stapani. Radea pana lesina!
“Comedia scrisa de Nicusor Constantinescu pornea de la textul Lisistratei, fiind cumva o varianta moderna, iar Marcel Anghelescu era victima femeilor. Juca o doica, intra in scena cu un carucior, plimba copilul de care mama lui nu voia sa stie.
Spectatorii nu vedeau copilul din carucior si nici nu era nevoie sa-l vada. Acolo era o papusa de marimea unui sugar, infasurata in scutece si pusa in dantele, iar caruciorul nu arata ca acestea de azi. Scenograful isi imaginase un fel de roaba ingrijita, frumos impodobita, dar care avea un cusur: se rasturna usor daca lasai din mana hulubele. Tocmai acesta a fost motivul pentru care s-a pus papusa in carucior, ca sa nu se rastoarne.
Cazaban si Maximilian intrau in scena la un moment dat, venind de la piata cu niste cosuri si aratau ca niste adevatate bucatarese. Isi povesteau necazurile, exact ca niste femei. Iesind din linia dialogului din piesa, in seara cu pricina, fara nicio legatura cu spectacolul, Cazaban aducea tot timpul vorba despre copil.
Marcel aude, se mira, intra la banuiala, simte ca s-a pus ceva la cale, dupa care se amesteca si el. Vor sa vada copilul. Crede ca nu e papusa in carucior. Ca sa le dejoace farsa, Marcel promite ca le va arata copilul si fereste caruciorul nelasandu-l pe Cazaban sa-l dezveleasca.
– Nu! Nu pune mana ca-l trezesti, si cand se scoala din somn tipa de te-asurzeste, iar eu n-am cu ce sa-l potolesc. N-am sa-i dau sa suga.
– Bine, dar vreau sa-l vad, ingerasul! Te rog…
– Si eu, spune Maximilian. Am auzit ca e frumos, ca seamana leit cu tine.
– Ti-l arat eu. Vi-l arat eu!
Marcel lasa din mana hulubele cu mare grija si trece spre public ca sa ascunda de ochii spectatorilor caruciorul in caz ca era gol. E convins ca in felul acesta ii va lasa cu buzele umflate pe cei doi farsori complici. Se apleaca matern asupra copilului, da cu bagare la o parte plapumioara de dantela, si… izbucneste intr-un hohot de ras nebunesc; nu mai poate, fuge din scena.
Caruciorul lipsit de sprijin se rastoarna, papusa se rostogoleste pe jos si se opreste langa rampa cu fata spre public. Sufleorul incepe sa rada, primul rand din sala da tonul la ras, celelalte randuri salta in picioare si rad, ca apoi toata sala sa rada in hohote. Ce era? Copilul din carucior, gratie cuplului Maximilian-Cazaban, avea ciocul si mustatile lui Napoleon al III-lea.
Sufleorul a tras papusa din scena, Cazaban a pus mana pe carucior si a iesit din scena strigandu-l pe Marcel. Gratie momentului de farsa au sarit peste scena care urma ajungand la cea finala, pentru ca pe Marcel il apucase rasul si nu mai putea juca.
Sursa text: Ziarul Metropolis, 2 aprilie 2014, un articol de Monica Andrei.
Un
articol de Monica Andrei|2 Aprilie 2014Citiți în Ziarul Metropolis >
http://www.ziarulmetropolis.ro/farse-celebre-in-teatru-povestite-de-sica-alexandrescu/
Un
articol de Monica Andrei|2 Aprilie 2014Citiți în Ziarul Metropolis >
http://www.ziarulmetropolis.ro/farse-celebre-in-teatru-povestite-de-sica-alexandrescu/
No comments: