Birlic n-a fost numai inegalabilul neuitat comic cu care am lucrat o viata intreaga…N-a fost numai imensa popularitate artistica ce a asigurat, ani indelungati, reusita spectacolelor organizate de mine.
A fost mult mai mult. O chemare launtrica, un tot nedespartit de inima mea pe fagasul mirific al teatrului. Neputand unul fara celalalt, cautandu-ne neintarziat dupa orice vremelnica despartire…
De-aici acea luminoasa fratietate dintre noi, care n-a cunoscut umbre si careia i s-a daruit peste masura de bun, cinstit, saritor, generos pana la a fi tras pe sfoara…
Infatisandu-mi-se numai asa si la bine si la rau, fara vreun gand ascuns, fara cotloane, cum se nascuse necurajos, teribil de timid. Forta comica ii da pandalii, dar in realitate nu era asa… In ochii langurosi care una-doua i se intorceau in suflet, incoltea lacrima paiatei stearsa numaidecat de rasul commediei dell’arte… Intr-o viata cheltuita sa cresc gloria lui si-a teatrului, il stiu pe de rost, cum imi cunosc pacatele, nenumarate.
Lasand in sfera lui sublima teatrul, ma intorc la prerogativele vietii, care nici ea nu-i lipsita de strafulgerari…
Birlic s-a nascut soltic. Pentru reusita unei sotii isi dadea camasa de pe el… Dar, in si mai mare masura s-a nascut, ca si Goanga, increzator pana in panzele albe in sansa hazardului. S-a supus toata viata oscilatiilor ei, cu aceeasi forta de daruire cum o facea la scena. Tot ce era legat de firul invizibil al hazardului il punea in transa. Mizand din plin, totdeauna scontand castigul, inavutirea, nicicand eventuala pulverizare a Capitalului pana la ultimul ban… Chinta roiala, ruleta, loteria, Pronosportul si in special cursele de cai i-au dat ameteala imbogatirii atat de iluzorie si dulce inainte de rezultat. A fost nu simplu turfist, recunoscuta pitoreasca figura identificandu-se cu iuresul alergarilor in zilele de curse. Patimas al Pariului Austriac. Un apucat sortit sa goneasca in van dupa potcoavele cailor, mai adeseori incurcat de tuiourile jocheilor si copiilor de grajd care nici ei n-au cum sti ce are calul in burta inainte de alergare…
Fara sa fie miliardar ca Aga Khan, a devenit si proprietar. Al unui singur cal, „Fantezist“, manz de doi ani, pe care l-a cumparat fara sa aiba, probabil, faimos pedigriu. Era in antrenamentul aplicatului dreiver Traian Marcu, prieten cu Birlic, care il si conducea. „Fantezist“ n-o lua niciodata in cap, obisnuit la sosire in grosul plutonului, spre tristetea, ca sa nu zic disperarea ochilor blajini ai marelui comic…
Desi il tot giugiulea si-l iubea, dupa un an proprietarul neavand bani s-a despartit cu greu de el, l-a vandut. Astfel grajdurile Vasiliu-Birlic au incetat sa existe!
Nu-i mai putin adevarat ca in toata asta preocupare extra-teatrala, hazardat iluzorie, efectuata pe ascuns de frica sotiei, Angela Mateescu – olteanca autoritara de buna spita, de la Oboga, curat jandarm calare – Birlic a manevrat in deplin acord cu oamenii hipodromului, antrenori, jochei, copii de grajd, cronometrori. Influentat de pronosticurile fiecarui nou venit care ii zapacea austriacul si-i facea sa tresara mintea infierbantata, a tot schimbat de fiecare data caii, perturbandu-si intrarea in linia dreapta… S-a intamplat de un numar de ori sa-i fie favorabile interventiile din afara, dar cel mai adesea se intorcea seara la armele teatrului, cu speranta in alte potcoave, ale altor ghiciti bidivii…
In zilele de curse il apuca un freamat de lelita de maritat… Cheltuitor, juca in nestire sume importante. Eventuri, martingale, austriece care, ultimele, anulau pe cel initial – mai costisitor ca toate – studiat si calculat indelung. De patru ori pe saptamana – miercurea si sambata trap, joia si duminica galop – in Pasajul Comedia, unde Birlic avea trupa, foiau dupa el ai hipodromului sositi sa-i aduca informatii. Stadiul in care se afla caii, cine are sansa, intr-un cuvant cine bate. Unul mai categoric si mai convingator ca celalalt. Daca nu-l gaseau, ii luau urma.
Cei mai apropiati cautandu-l pana si acasa. De fiecare data popular al rasului navalnic baga mana in buzunar, atingea la manseta pe preopinent, fara sa rationeze ca forta curselor nu e alta decat incertitudinea rezultatului… Si daca mai si castiga, nu era datorita specialistilor, copiilor de grajd, smecherilor. Intocmai cum castigase Timofte, Ion sau Vasile fara nici o relatie la hipodrom.
Ajun de curse. Seara la teatrul din pasaj. Se reprezinta o farsa a mult gustatilor vienezi, Arnold si Bach, „Adevaratul Jacob“. In banca intai, spectator, Traian Marcu, cunoscutul antrenor si conducator la trap. Pe scena, Birlic si Timica isi incruciseaza replicile, tordante… La un moment dat, Traian, smecheros, cunoscand iesirile din fire ale lui Birlic cand e vorba de zabala, scoate din buzunar programul curselor de a doua zi. Deschizandu-l, bate cu dosul palmei proaspata tiparitura, indreptand un ostentativ semn ahtiatului dupa noroc, ca si cum ar vrea sa-l lamureasca inca din scena, peste sufler, cine bate in cursa a cincea… Prins in jocul hazardului, Birlic iese din piesa, isi lasa partenerul mofluz… Avanseaza nedumerit in proscenium. Uitand de raspuns, se inclina peste rampa, sa afle, intre doua replici, ce-l asteapta a doua zi… Normal piesa stagneaza, se intrerupe.
A trebuit ca Timica sa se repeada la el si, tragandu-l de haina, sa-l rebage in piesa, la replica!
Duminica dimineata. Dupa-amiaza alergari la galop. Birlic, care locuieste in Cotroceni, a cam intarziat cu consoarta noaptea dupa spectacol la frecventatul restaurant „Modern“ (actualul „Berlin“). Asa ca intarzie in pat. Angela e plecata la macelar dupa niste antricoate. Bate cineva la usa. Artistul cursar, cu austriacul deja inregistrat si achitat, aude ca prin vis… La insistenta ciocaniturilor iese din asternut si deschide. Un copil de grajd, fratele jocheului Enescu de la galop. Negasindu-l la teatru, i-a luat drumul casei sa-i dea raportul…
Un timp informatiile „specialistului“ venit cu bocancii naclaiti de balegar sunt respinse, calm, de argumentele comicului, de asta data decis sa nu schimbe nimic din profundul studiu ce intreprinsese… Chistocul sosit „din lumea celor care nu cuvanta“ nu se lasa… Merge la sigur:
– Coane Griguta, barem in ultimele trei curse mergi cu solistii care ti-i dau. Iei sigur austriacul. Si singur.
– Iau de pe jos… ridica tonul cel in pijama alb cu violet.
De-aici zazanie… Discutia degenereaza. Tonuri aprinse de-o parte si alta. Birlic se zborseste, ca sa nu mai fie vorba…
– Cu ce mi-ai dat, nu ca ajung la ultima cursa, ma inchide de la a patra!
Dar se aud pasi urcand scarile… Sigur, jandarmul calare, nevasta! Intrat in panica, stiind ce-l asteapta, reprezentantul commediei dell’arte, incurcat peste masura, baga in pat copilul de grajd cu bocanci cu tot, acoperindu-l cu plapuma!
Se iveste in usa Angela. Cu un cap si ceva mai inalta, se adreseaza barbatului, alb-violet:
– Parca vorbeai cu cineva…
– Doar sa fi vorbit singur. Ceea ce nu cred!
Si tot el, invartindu-se in jurul ei, mieros:
– Mamico, poate-mi pui de un ceai, la bucatarie…
– Si eu ti-am luat antricoate sa te mai intremez…
– Ma cam supara gatul…
Probabil gandindu-se la spectacolul de seara, imbunata, consoarta dispare in bucatarie.
Birlic profita. Si tragand din asternut ciosvarta hipica, o scoate prin usa zborsindu-se din nou, necontrolat:
– Sterge-o, daca vrei sa mai existam!
Reapare Angela, pana sa dea ceaiul in fiert. Severa, strapunge cu privirea pe cel ce incearca daca a inchis bine usa.
– Parca iarasi vorbeai cu cineva…
– Doar sa fi vorbit cu stafia mea… Ceea ce nu cred!
Si nu mai vreau sa stiu ce s-a intamplat cand drastica olteanca a descoperit urmele balegarului pe albul imaculat al patului conjugal…
Dar stiu, precis, ca neuitatul creator de veselie tot pariind de-atatea ori pe ascuns de nevasta, i-a fost dat sa castige, intr-o singura saptamana, trei austriace. Din acei bani, de care a aflat practica sotie, s-au ales cu alte doua apartamente, in afara de cel din Cotroceni; unul in blocul „Romarta“, celalalt in strada Sperantei.
Cand Angela s-a imbolnavit grav, iubitorul Grigore s-a luptat zadarnic sa o salveze; pentru a o duce la Paris, el a vandut cu 100 000 de lei apartamentul de deasupra „Romartei“.
La trap: conducatori Cercasoff, Gaidaev, Tasopol, Pavlic, Krotenco, Brailovschi, Ionescu-Bordei, Traian Marcu, Ghinea, Secara… Vedete cabaline: „Avion“, „Monte Carlo“, „Joppa“, „Flinta“, „Rac“, „Hotoman“…
La galop: Gill, Ilinca, Cucu, Papadopulo, Botescu, Enescu, Hutuleag, Campeanu… Cu coama in vant: „Zagreb“, „Bar le duc“, „Boier Bibi“, „Peris“, „Baba Novac“…
Obisnuit sagetand tribunele; intrand triumfal in linie dreapta; prinzand in zabala potoul!
Start!… Pregatiti-va de plecare! Luati locurile… 1… 2…
Gaby Michailescu
http://toateartele.com/?p=2268
No comments: