Un dumnezeiesc sfarsit de Septembrie m-a gasit printre dealuri transilvane pe malul Oltului, tocmai la obarsie, acolo unde apele ii sunt curate, zglobii si subtiratece ca tineretea. Asa cum era Amza cand l-am cunoscut…
Soarele mieriu al toamnei se tolanea sagalnic pretutindeni
mangaind cu razele lui molatece undele Oltului, de parca se juca de-a ramasul
bun, de-a despartirea.
Cum am crezut candva ca si Amza se juca…
Dar o data cu inserarea incepe sa se adune de undeva, de
dincolo de lume, o liniste majora care treptat devine grava, adanca,
impunatoare, incat Oltul isi amuteste clipocitul, patruns parca de un soi de
vrajba malefica.
O tacere ciudata se raspandeste in aer, inefabil amestec de
spaima si extaz.
Apoi, dintr-o data, totul este acoperit de noapte, ca de o
imensa prelata tesuta din bezna si catifea.
Intocmai cum Amza a fost invaluit de moarte…
Apar stele si, cu fiecare stea ce sclipeste ca o farama de
diamant, cerul se incarca, se umple de greutate, atarnand astfel peste pamant
din ce in ce mai jos, mai aproape, gata sa il copleseasca, sa il striveasca
intr-o patimasa imbratisare apocaliptica. Daca nu as fi sigura ca Amza,
dimpreuna cu toate sufletele celor dragi, se afla acum printre stele, in astfel
de nopti… mi s-ar face frica.
Va multumesc prieteni buni, deveniti clipiri ceresti, ca ne
faceti cu ochiul din cand in cand… Fara complicele vostru licarit viata si
moartea ar fi insuportabile.
Alta Victoria Dobre
“Generatia de aur”
No comments: