 |
| Horatiu Malaele |
Am fost cu copiii in parcul Ioanid sa inaltam un vis.
Era impachetat ingrijit, intr-o cutie destul de mare, imbracata intr-o hartie albastra, lucioasa, pe care fusesera imprimate cateva stele galben-pai, de un presupus prost gust.
Pe laterala din stanga sus se afla stampila fabricii de vise, iar la subsol, destul de mare, cineva scrisese grabit adresa si numele meu.
Desi nerabdator, am desfacut-o cu prudenta sa nu provoc vreo stricaciune. Inauntru am dat peste un cosmar. Semana cu o roata de camion, urat colorata, ce degaja un miros greu, de crematoriu. Primul gand a fost sa fac o reclamatie. M-am razgandit. Razand, copiii incepusera deja sa-l dea de-a dura.
Era impachetat ingrijit, intr-o cutie destul de mare, imbracata intr-o hartie albastra, lucioasa, pe care fusesera imprimate cateva stele galben-pai, de un presupus prost gust.
Pe laterala din stanga sus se afla stampila fabricii de vise, iar la subsol, destul de mare, cineva scrisese grabit adresa si numele meu.
Desi nerabdator, am desfacut-o cu prudenta sa nu provoc vreo stricaciune. Inauntru am dat peste un cosmar. Semana cu o roata de camion, urat colorata, ce degaja un miros greu, de crematoriu. Primul gand a fost sa fac o reclamatie. M-am razgandit. Razand, copiii incepusera deja sa-l dea de-a dura.
Horatiu Malaele – Rataciri
No comments: