 |
| Dem Radulescu si Alexandru Giugaru |
Actorii mai slabi de inger confunda «a invata» cu «a copia» si o spun in cunostinta de cauza, si ca actor, si ca profesor. In meseria de actor se fura ca-n codru. Dar ce trebuie sa furi? Trebuie sa furi meseria, nu forma de expresie. Pentru ca, dragii mei, nimeni nu vine la teatru sau film sa vada un actor care il copiaza pe altul. Prefera sa vada originalul.
Mi-e teama ca eu o sa ajung sa nu mai joc ca mine, ca prea ma imita multi.
Nu se fura forma de expresie, ci continutul profesiei - mijloacele. Si eu am furat. Ca student, faceam figuratie langa Nicolae Baltateanu - cel mai mare actor pe care l-am vazut pe o scena romaneasca. Am furat de la profesoara mea Beate Fredanov, de la marele Sica Alexandrescu, de la Aurel Baranga. Am avut sansa sa intru la Teatrul National direct din Institut in 1954. Contactul cu marii actori a fost salutar pentru definirea profesionistului care aveam sa devin.
Caci eu am jucat langa George Calboreanu, Aura Buzescu, Emil Botta. La 35 de ani eu am jucat Catavencu din "O scrisoare pierduta", in regia lui Sica Alexandrescu. A fost pentru mine o piatra de hotar. Era un mare noroc, dar si un examen dificil sa joc alaturi de floarea Teatrului romanesc: Alexandru Giugaru, Grigore Vasiliu Birlic, Marcel Anghelescu, Ion Fintesteanu, Radu Beligan si Carmen Stanescu.
Mai tarziu am jucat la Liviu Ciulei Farfuridi si la Radu Beligan rolul visurilor mele, Cetateanul turmentat. As face un apel sincer catre tinerii mei colegi, catre tanara generatie: sa se vorbeasca cu grija despre trecutul Teatrului romanesc cu mai multa dragoste si delicatete despre perioada romantica.
Poate ca si pe noi urmasii nostri s-ar putea sa ne persifleze si sa ne considere demodati.
Dem Radulescu
Almanahul Gong din 1984
No comments: