George Calboreanu in „Fata fara zestre” de Aleksandr Ostrovski
George Calboreanu (3 ianuarie 1896 – 12 iulie 1986) a vazut lumina zilei intr-un sat, nu departe de Sibiu; dupa ce termina clasele primare, devine elev la Scoala de Arte si Meserii din Bucuresti. Visul lui de-a deveni marinar se spulbera. La un moment dat il intalneste de State Dragomir, cel care-i va deschide drumul catre teatru. Peste ani, Calboreanu va spune: 17 februarie 1918 e pentru mine inceputul unei vieti noi. Inceputul adevaratei mele vieti de munca, de ordine si disciplina, de control asupra mea (…), eu fiind sculptorul propriului meu lut pe care-l modelam de la zi la zi, dandu-i toate formele unei minti organizate… Eu am facut Conservatorul intr-un an si jumatate. Am intrat in februarie 1918 si in iunie in acelasi an am luat doi ani. In al doilea an, primavara lui 1919, State Dragomir mi-a dat absolventa de patru ani a Conservatorului de Arta Dramatica din Iasi cu nota 10. I-am avut colegi pe: Costache Antoniu, Ana Sorana Topa, Neculai Suba, Mircea Handoca.
Dupa ce a absolvit Conservatorul de Arta Dramatica din Iasi, a debutat pe scena teatrului Iesean cu piesa Fantana Blanduziei, de Vasile Alecsandri. Tot la Iasi va urma cursurile Facultatii de Litere si Filozofie, pentru ca mai apoi sa plece la Viena sa-si definitiveze studiile. Pe scena teatrului bucurestean a debutat cu piesa Vlaicu Voda, in 1926, fiind invitat sa joace aici chiar de insusi autorul piesei, Alexandru Davila.
In cei 67 ani de cariera, George Calboreanu a dat viata multor personaje istorice si a realizat creatii memorabile. Daca in perioada interbelica a jucat pe scenele teatrelor particulare conduse de Dina Cocea si Maria Filotti, dupa varsta de 29 de ani a jucat, pana la pensionare, numai pe scena Teatrului National, devenind chiar societar al acestei institutii, in anul 1928. Acolo a avut ocazia de a avea ca parteneri de scena nume din generatia de aur a teatrului romanesc, printre care: George Vraca, Ion Fintesteanu, Aura Buzescu, Sonia Cluceru ori Ion Manu si Nicolae Brancomir.
Actorul a facut roluri importante in Omul cu martoaga, Titanic vals, dar memorabile au fost cele interpretate in piesele: Idolul si Ion Anapoda, Marele duhovnic si Glafira, Mesterul Manole sau Ovidiu.
Legendara ramane interpretarea sa din piesa Apus de soare, acolo unde joaca rolul lui Stefan cel Mare. Pentru generatiile postbelice, ilustrul domnitor are chipul scenic dat de Calboreanu.
Adevarul este ca nu viata in luminile rampei ne oboseste, ci despartirea de focul lor. Nu freamatul cabinelor si al culiselor suna tristul semnal al anilor ce s-au scurs, ci tacerea camerei tale.
Sursa text:
http://hypocrisia.ro/
No comments: