 |
| Oana Pellea si Maia Morgenstern, Teatrul Tineretului, Piatra Neamt, 1987 |
La TV, "Buna seara, domnule Wilde" cu Stefan Iordache in Jack. Tata a fost Jack. Eu - partenera lor peste timp, Gwendolen.
Ciudata stare. Foarte ciudata.
Vorbesc cu Claudiu Istodor la telefon, in noapte. Imi spune sa caut pe internet, ca voi gasi o fotografie cu noi la Piatra, cu montarea Wilde a lui Caranfil.
Deschid si... Doamne! Unde sunt copiii pe care-i vad pe ecranul computerului?
Doamne, unde suntem noi astia din poza? Toti: Claudiu (Istodor), Bogdan (Gheorghiu), Maia (Morgenstern)... Luminita Stoianovici nici nu mai e pe pamant... Parca nu recunosc pe nimeni, dar cea mai straina persoana imi sunt eu.
Unde m-am pierdut?
Traiesc cu senzatia ca nu s-a schimbat nimic si, brusc, vad ca nu stiu unde am pierdut-o pe fetita din poza...
Oana Pellea - Jurnal
Am vazut, doamna, la Teatrul Bulandra, aceasta bijuterie-imi amintesc si azi cu incantare.Aveati si familie in public, iar noi am stat chiar in spatele lor.
ReplyDeleteA fost ceva minunat, pacat ca nu a ramas si filmat.Cateva zile mai tarziu v-am vazut prin centru - purtati adidasi Nike albastri frumosi si erati la fel de luminoasa ca si azi.Va imbratisez cu drag, va doresc bucurii nesteptate si un Paste frumos!
Am scris in viteza crezand ca scriu d-nei Oana Pellea...:)
ReplyDeleteNu-i nimic, daca doamna Oana Pellea va vedea, sigur se va bucura. :)
ReplyDeleteDau din nou (Doamne, ce noroc!) peste imagini cu prima mea piesă de teatru văzută!!! "BUNĂ SEARA, DOMNULE WILDE!", cu Oana Pellea, Maia Morgenstern, Bogdan Gheorghiu, Claudiu Istodor. La Teatrul Tineretului Piatra Neamt, în 1987, condus pe atunci de Cornel Nicoară. Eram elev în clasa a VIII. Doamna dirigintă Zaharina Cucu, profesoară de română îşi făcuse obiceiul să profite de amiciţia domniei sale cu familia directorului Nicoară şi să ia de fiecare dată când primea invitaţie la loja 6 (loja care era pentru invitaţii directorului şi a celor din teatru) elevi care doreau să meargă la spectacole. Atunci, în 1987, m-am nuimărat şi eu printre privilegiaţi. Ţin minte că stăteam pe scaunul din spate din lojă (nu mai ştiu dacă din stânga sau dreapta) şi mă uitam fascinat la jocul de pe scenă. Piesa era una fascinantă. Jocul actorilor - cu toţii tineri - la fel. Maia, Oana, Bogdan şi Claudiu mi-au rămas prieteni. În mintea mea de copil, evident. Peste ani, când fiecare dintre ei au ajuns actori consacraţi, mă mândream cu PRIMA MEA PIESĂ TRĂITĂ în teatru! Mă mândresc şi astăzi, dovadă rândurile pe care scriu acum. MULŢUMESC, peste ani, Oana, Maia, Bogdan şi Claudiu! MULŢUMESC, peste ani, Domnule Nicoară! MULŢUMESC, peste ani, Doamnă Dirigintă!
ReplyDeleteP.S.: şi astăzi, precum mereu de când ştiu T.T.-ul (Teatrul Tineretului din Piatra-Neamţ), loja 6 este folosită şi de invitaţii oamenilor din teatru. Cu siguranţă, molipsirea mea cu arta Thaliei prin intermediul acestei loji nu e singulară.