REBENGIUC

Victor Rebengiuc in "Pescarusul"

L-am cunoscut acum 30 de ani.
Nu stiam mare lucru despre el, stiam doar ca este un actor maret.
El, in schimb, nu stia nimic despre mine; absolut nimic.
Intre timp lucrurile au inceput sa se miste; eu, in chimia mea iluzorie, am inceput sa urc.
El – nimic.
Eu da-i si da-i, mai sus, mai sus.
El – nimic.
Mereu constant in maretia lui.
Am batut cuiele, am petrecut sforile si, cu un ultim efort, m-am aruncat pe platforma idealurilor mele. Am privit in sus. Respiratia n-a mai respirat; intestinele s-au facut zdrente. Ma urmarea tacuta pupila imensa a unui ochi gigantic.
Mirarea mea a privit in jos. Locuiam pe buza superioara a unui cap colosal. Deasupra era nasul. Distanta de la mine la el era de o prajina. Ca sa-i ajungi la nas iti trebuia o conditie foarte buna.
Deasupra nasului – doi ochi gigantici.
Aerul teribil, linistea si luciditatea pe care ti le confera trupul intr-o asemenea situatie m-au facut sa inteleg ca acest colos, mereu constant in maretia lui, era el, unul dintre reperele idealului meu iluzoriu.
Coborarea este periculoasa. Mai raman.

Horatiu Malaele – “Rataciri”