Catalina Buzoianu-Amintiri cu Gina Patrichi

Iulisca in "Mireasa desculta" de Sütő András, regia Valeriu Moisescu, Teatrul Dramatic „Fani Tardini” Galati,1958 

Priveam Gala UNITER care o premia pe Gina Patrichi pentru toata cariera. Pentru toata viata, se putea spune. Ii mai ramasese foarte putin din marunta viata, pana la marele somn. Eram obisnuita cu vorbele de duh ale Ginei, cu umorul ei coroziv si cu sentintele ei irevocabile, pe care le emitea ca si cum cineva i-ar fi dictat din alta sfera o invatatura izoterica, implacabila.
Odata eram foarte nenorocita si plangeam. A trecut pe langa mine si mi-a spus: Pleurette, nu uita ca viata este a invingatorilor. Si a plecat. Invingatoare pentru ca a inteles. Pana la ultima gura de aer din rezerva de spital – mi-au povestit cei prezenti – a incercat sa faca suportabila despartirea cu hazul ei inevitabil. Acum, cand meditez asupra textului atat de cunoscut, incerc sa inteleg ce inseamna vorbele: Actorii nostri au fost doar spirite, s-au topit in mare, in aerul subtire, asemenea teserii imateriale a unei iluzii. Si voi toti, care sunteti aici, va veti topi asa cum a palit acest cortegiu de umbre.
Imi aduc aminte cum a urcat, ea, Gina, treptele scenei. Cu dificultate, pentru ca spunea, o cam durea un picior. Si cum se confesa, oarecum uimita ca joaca un rol pe care nu si-l imaginase in palmaresul ei. Un rol pe care nu l-am vazut interpretat mai bine in panoplia universala a interpretilor. Erau straluciti, jucau bine teatru, un pariu de cariera, ar fi spus Bergman. Saltimbanci in conditia de a depasi propriile performante. As fi putut juca Ariel, poate, - a spus Gina – dar Prospero?
La fiecare repetitie stiu ca acest spectacol cu “Furtuna” ii e dedicat. Imi amintesc sfaturile ei profesionale in repetitii: draga Dodo, lui Victor, draga Tavi, lui Octav, draga Pompo, Irinei. Impreuna teseau iluzia imateriala. Iar ea, Ariel eliberat, se topea, s-a topit in aer. Un spirit intr-un cortegiu de umbre.

Catalina Buzoianu


Sursa foto: pagina de facebook Gina Patrichi