Ioan Grigorescu

Nimic nu mi s-a parut mai fragil in fata marilor rigori ale perenitatii operei ca arta actorului. Spre deosebire de muzele celorlalte arte, Thalia isi devoreaza discipolii cu o apetenta insatiabila, si totusi, pe altarul ei fumul jertfelor oferite de buna voie nu se subtiaza niciodata. E un destin implacabil, o soarta dinainte scrisa, o lege ineluctabila, ca din arta actorului sa nu mai ramina dupa trecerea lui din viata decit fumul amintirilor?

Ioan Grigorescu 
Revista Teatrul, decembrie 1969