Nascut langa Resita, studentul preferat al lui Ion Sahighian, coleg de generatie cu Lucian Giurchescu si Horea Popescu, a fost mai intai regizor la teatrul radiofonic dupa absolvire (1953), unde a inceput prin a inregistra Macbeth cu Emil Botta. In 1956, a facut parte din nucleul primilor chemati sa organizeze institutia abia nascuta a Televiziunii romane, fiind curand numit seful regizorilor si al emisiunilor culturale. A coloborat astfel cu tinerii Lucian Pintilie, David Esrig, Letitia Popa, Cornel Todea. A creat spectacole de teatru memorabile si, odata cu ele, un nou limbaj: Doisprezece oameni furiosi de Reginal d Rose (1965), Inspectorul de politie de Priestley, Cea mai tare de Strindberg, Mutter Courage de Brecht, o minunata versiune a Pescarusului de Cehov (1974), Troienele de Euripide-Sartre (spectacol de un modernism foarte actual, viu discutat si disputat). A avut o slabiciune pentru Ibsen, dar s-a retras din viata inainte de a incheia ciclul inceput cu Rata salbatica (debutul in televiziune al Valeriei Seciu, actrita cu care avea sa filmeze de mai multe ori), Micul Eyolf si John Gabriel Borkman, cu piesa tradusa si adaptata de el insusi, Cand noi, cei morti, vom invia. Cel care, in 1968, reusise in Televiziune crearea unui colectiv care sa se ocupe numai de teatru, dand libertate regizorilor sa se exprime, cel care „a dat identitate si anvergura teatrului pentru micul ecran”, nu a putut sa suporte, incepand cu anii ’70, presiunile de natura ideologica, caci, spune autorul volumului, Petre Sava Baleanu „nu era un luptator. Era un cavaler al spiritului. Lucid si pasionat in implinirea unui ideal”. A murit la nici 50 de ani, dezgustat si singur.
Sursa text: aici
Sursa foto si alte informatii: aici
No comments: