In epoca “anilor-lumina”, veneam pe inserat, impreuna cu
alti cativa actori ai Teatrului Bulandra, de la o petrecere prilejuita de
botezul fiicei uneia dintre colegele noastre – Luminita Gheorghiu; si, nu stiu
de ce, catre ora noua seara, ne-am oprit in fata Ambasadei Statelor Unite ca sa
privim vitrinele cu fotografii, infatisand diferite aspecte din societatea
americana.
![]() |
Valeriu Moisescu |
Unii dintre noi am cam bagat-o pe maneca, dar Victor,
constient de pe atunci ca face parte dintre valorile “patrimoniului national”,
i-a raspuns cu tonul unui general de corp de armata: “N-ai decat, trage, dar
maine o sa dati din colt in colt, ca n-o sa aveti incotro si veti fi obligati
sa-mi organizati funeralii nationale.” Derutat, soldatul n-a mai stiut cum sa
reactioneze.
Uneori, interventiile surprinzatoare ale lui Victor ii pot
lasa pe multi cu gura cascata. Pentru cei care nu-l cunosc, el este total
imprevizibil.
Asa este in viata, asa e si pe scena. Arta lui nu are puncte
de reper cunoscute, trasee sau cai batatorite, evita locurile comune, fara a
face nici un efort de a-si construi prin clisee (asa cum se intampla uneori
chiar cu actori importanti) o modalitate de expresie voit confundabila, si fara
cantonarea in manierism, ci evoluand prin forta exploziva a prezentei sale,
atat pe scena, cat si in viata.
Valeriu Moisescu
Sursa:
Simona Chitan – Mihaela Michailov
“Victor Rebengiuc, Omul si Actorul”
No comments: