 |
| Misu si Misulica Fotino |
Fotino cel mic invatase bine rolul si-l juca frumos. De cum deschidea gura se vedea ca e fiul lui tata-sau. Avea haz, fraza inteligent.
In repetitie, Fotino cel mare il sorbea din ochi pe Fotino cel mic, il urmarea cum joaca, topit de dragul lui, si de cum iesea in culise incepea sa-i dea sfaturi.
Intr-o zi am reluat de mai multe ori o scena intre Maximilian si Fotino tatal, insotind fiecare reluare de explicatii mai ample asupra rolurilor.
- Mai intra o data nene Misule, si, te rog, sa se vada de cum apari in scena ca esti pus pe rafuiala…
- Nu se vede ?
- Se vede dar nu destul. Intra inca o data.
Copiii iesisera din scena cu o clipa inainte de intrarea lui Fotino, asa ca Misu n-a avut cand sa-i serveasca lui Misulica portia zilnica de cicaleala. Am reluat scena Maximilian-Fotino, o data si inca o data, apoi am trecut mai departe. In sfarsit, tatal si fiul s-au intalnit in culise.
- Uite, Misulica, fii atent. Ma asculti ?
- Te ascult, tata.
- Cand te saruti cu sora-ta, cu Sylvia, ca e foarte dulce, fii si tu mai dragut, mai tandru, mai…intelegi ?
- Bine. Am sa fac asa.
- Iar cand iesiti din scena…Ce spui tu cand iesi ?
- Spun asa: “Haideti in gradina sa nu spargem ceva cu mingea asta!”
- Foarte bine, de spus spui frumos, dar sa iesi topaind, ca un copil care se joaca. Nu fiindca nu mai ai cuvinte sa pleci asa…
- Uite ce e tata…
- Ce ?
- Mai lasa-ma-n pace !
- Cum ?
- Lasa-ma sa joc cum stiu eu !
- Cum ? Ce spui ?
- Pe tine ai vazut cum te-a certat, si te-a-ntors de doua ori. Mie nu mi-a zis nimic. Ba mi-a dat si-o portocala. Asa ca…nu ma-nvata tu pe mine.
Sica Alexandrescu
Revista Teatrul nr.1 ianuarie 1970
No comments: