Csiky Andras

Csiky Andras

    A iubi actorii bantuiti de gand este una dintre cele mai placute indatoriri ale amatorului de teatru. Intr-un secol in care supravietuirea ori pieirea depind din ce in ce mai mult de puterea constiintei in a-si impune punctul de vedere constructiv, talmacii mesajelor cuprinse in textele teatrale sunt savanti care trudesc pentru hranirea cugetelor. Intrucat savanteria lor nu inseamna altceva decat un imbold energic pentru a purta mai departe, a descanta, priveghea, inmulti si imparti, aduna si scadea opinii, inlantuiri logice, adevaruri: produsele nestemate ale minunii numite creier uman. 
    Csiky Andras, actor (clujean, acum), este unul dintre artistii blagosloviti cu asemenea haruri. Mama Natura a avut grija sa-i daruiasca si fizicul si glasul pentru marile intreprinderi. Cand il vezi, iti zici: iata o fizionomie de rasa, care-si stie purta cu eleganta povara inteligentei; dat al firii pe care l-au observat si regizorii de film, un Ciulei, de pilda, care l-a distribuit cu mana sigura, incredintand lui Csiky rolul lui Varga din "Padurea spanzuratilor". A fost unul din capii seriei de actori maghiari care au plecat sa faca pionierat la Baia Mare, apoi la Satu Mare: le-a fost director colegilor, pana cand a simtit ca sarcinile unui astfel de "capo comico" il pot frustra de implinirile meseriei. Neostoit si neobosit luptator impotriva sedentarismului actoricesc, a parasit trupa colegilor, plecand la Cluj: s-a provocat pe sine la lupta, vrand sa-si demonstreze ca histrionul, actorul, se poate revigora, atunci cand un mediu si un colectiv nou ii ofera alte circumstante de existenta.
    Lista rolurilor interpretate este atat de lunga incat n-ar incapea in aceasta schita de portret, dar sa incercam sa culegem un snop de vorbe despre un unic rol: in "Azilul de noapte" (regia Harag, la Cluj) a fost Baronul. Dincolo de mizeria exterioara, cu un noian de sugestii neasteptate, se intrupa infricosatoarea imagine interioara a cazaturii cu blazon, explodand ca un tub de pasta sub roata unui buldozer in scena, celebra scena, a latratului. Diateza dintre aparenta si esenta se releva tragic, concret si omeneste. O cezura regizorala si actoriceasca impunatoare, ca un vers de Rimbaud.
    Actorii din speta lui Csiky sunt rafinate si incomode oglinzi, pe care nevoia de a intelege le slefuieste mereu, cu un sarg nepotolit.

Sugar Teodor
Gong '82
almanahul revistei TEATRUL