- Cand ati stiut ca veti fi actrita?
- A, ce mult e de-atunci! Era in '57, vara. Dupa bacalaureat a fost o serbare la scoala, la Hunedoara, am spus „In jurul unui divort" si am venit la Bucuresti cu gandul sa dau concurs la filologie. Cum examenele de la Teatru se dadeau inainte, mama mi-a spus „Hai, du-te si la Teatru". Am intrat cam 83, iar eu eram pe locul 80. Am terminat cam 50 si eram si eu un pic mai in fata. Au fost, cred, cei mai frumosi ani din viata mea. Am parte de dascali minunati. Profesor era Ion Fintesteanu, iar Sanda Manu si Dem Radulescu erau asistenti. Au izbutit sa sadeasca in noi atata respect pentru scena, pentru actul teatral, pentru aceasta profesie minunata daca o faci cu iubire! Este o meserie foarte trudnica. Niciodata nu esti sigur daca e bine ce-ai facut. Poti sa joci de o suta de ori un spectacol si niciodata el nu e la fel. Mi-aduc aminte ca Mihailescu-Braila juca in „Ordinatorul", o piesa a lui Paul Everac, impreuna cu Constantin Cojocaru si Olga Bucataru. El era indescriptibil. Avea geniu. Cei tineri s-au gandit ca trebuie sa fie la inaltimea maestrului. Veneau mai devreme si repetau. Intr-o zi a venit „mesterul" si i-a vazut omorandu-se pe scena. „Bag seama ca pentru voi teatrul e cam greu", le-a pus amuzat. Pentru el nu era greu, dar sunt sigura ca a avut si momentele lui de indoiala.
Tot articolul: aici
No comments: