Simona Bondoc

- De unde iti vine aceasta usurinta, aceasta fantezie debordanta, acest har al... "deghizarii" pline de farmec? O faci cu o aparenta usurinta - de parca zbori dintr-un rol intr-altul... Cum explici toate astea?

- Pai... astea vin din patima mea pentru teatru. O patima irepresibila! O pasiune pe care am educat-o. Vreau sa stii ca in Institut eu am avut parte de o profesoara exceptionala, actrita remarcabila ea insasi. E vorba despre Beate Fredanov. Ea stia sa scoata din tine toate rezervele actoricesti, foarte adanci, nebanuite, de care ai putea "profita" in evolutia ta ulterioara. Uite, spre exemplu, la examenul meu de absolvire a Institutului de teatru si film, Beate - care semna si regia - m-a distribuit in rolul unei negrese batrane. Jucam intr-o piesa americana, "Radacini adanci". Era un rol deosebit de greu. Aveam 21 de ani. Ce-i drept, tot atunci, la examenul de absolvire, Ion Cojar ma distribuise in rolul titular din "Antigona" de Sofocle. Cu rolul "batranei negrese" am patit la fel. In sala fusese acea mare, acea unica actrita care s-a numit Sonia Cluceru. Ea i-a spus mamei mele, la final: "Vai, doamna, ce meserie si-a mai ales fiica dvs.! O meserie atat de grea!".

Sursa foto:
Teatrul National "I.L.Caragiale, Caiet Program, "Poveste din Irkutsk" (1959 - 1960)

Sursa text:
Silvia Kerim - Amintirea ca un parfum...