Cand a venit la examenul de admitere, Flavia era superba. Cu un corp atletic, bine legat, inalta, cu un par drept, retezat la nivelul umerilor, cu o culoare greu de definit, un fel de blond nordic. Avea o alura sportiva, chiar facuse parte din lotul national de volei si avea o fermitate in tot ce intreprindea. Puteai sa distingi in comportamentul ei curaj si verticalitate. Era cea mai buna la invatatura, avea o memorie remarcabila, dar si muncea foarte mult.
Mergeam la ea acasa uneori, i-am cunoscut parintii, tatal ei, un om blajin si foarte cumsecade, mama ei, o femeie dinamica, agera si inteleapta, o mama de la care aveai ce sa inveti. Mie, care eram singura in Bucuresti, imi dadea in bucatarioara lor un ceai, o prajitura de casa. Ramaneam acolo cu doamna Buref, de-i spuneam tot ce aveam pe suflet si ma impresiona foarte mult dragostea pe care i-o purta Flaviei.
Mergeam la ea acasa uneori, i-am cunoscut parintii, tatal ei, un om blajin si foarte cumsecade, mama ei, o femeie dinamica, agera si inteleapta, o mama de la care aveai ce sa inveti. Mie, care eram singura in Bucuresti, imi dadea in bucatarioara lor un ceai, o prajitura de casa. Ramaneam acolo cu doamna Buref, de-i spuneam tot ce aveam pe suflet si ma impresiona foarte mult dragostea pe care i-o purta Flaviei.
Intr-o camera pe care nu o pot uita, cu carti multe si o fereastra mare ce dadea spre bulevardul 6 Martie (azi bulevardul Elisabeta), pe care se aflau insirate mai toate cinematografele capitalei, o regaseam intotdeauna pe Flavia, citind. Cateodata mergeam impreuna la Silvia, care locuia prin Rahova, pe o strada Magurele, nepavata, doar cu cateva pietre insirate pe langa garduri, in rest praf si noroi. Asta se intampla in ajun de examene, caci Flavia fiind buna la invatatura ne era de folos sa invatam impreuna cu ea.
Pornind de la aceste amintiri, realizez ce drum a parcurs fiecare. Eram in anul intai al Institutului de Cinematografie mai multi studenti si studente, dar am terminat doar trei fete si patru baieti: Flavia Buref, Silvia Popovici, Victorita Dobre, Silviu Stanculescu, Dan Puican, Coti Enache Praida, Ion Sasaran. Duiosia acelor ani ma stapaneste si acum, cu atat mai mult cu cat Silvia Popovici si Silviu Stanculescu au plecat dintre noi prea devreme.
Prieteniile din tinerete sunt si raman cele mai statornice, chiar daca ne-am intalnit ulterior foarte rar, intrucat viata ne-a inghitit cu lacomie timpul destinat trairii. Undeva in suflet exista splendida noastra candoare tinereasca si acea curatenie si camaraderie cinstita care ne-au pastrat uniti. Eram mandri, de ce sa nu recunoastem, de tot ceea ce infaptuia fiecare.
Pornind de la aceste amintiri, realizez ce drum a parcurs fiecare. Eram in anul intai al Institutului de Cinematografie mai multi studenti si studente, dar am terminat doar trei fete si patru baieti: Flavia Buref, Silvia Popovici, Victorita Dobre, Silviu Stanculescu, Dan Puican, Coti Enache Praida, Ion Sasaran. Duiosia acelor ani ma stapaneste si acum, cu atat mai mult cu cat Silvia Popovici si Silviu Stanculescu au plecat dintre noi prea devreme.
Prieteniile din tinerete sunt si raman cele mai statornice, chiar daca ne-am intalnit ulterior foarte rar, intrucat viata ne-a inghitit cu lacomie timpul destinat trairii. Undeva in suflet exista splendida noastra candoare tinereasca si acea curatenie si camaraderie cinstita care ne-au pastrat uniti. Eram mandri, de ce sa nu recunoastem, de tot ceea ce infaptuia fiecare.
Alta Victoria Dobre
"Promotia de aur"
Emotionant ! Sunt deja amintiri din alta lume . Azi am citit ca Flavia Buref s-a ridicat la ceruri . Dumnezeu sa o odihneasca in Imparatia Sa !
ReplyDelete