 |
| George Constantin si Stefan Iordache |
Eram in culise – in seara premierei cu “Timon”. Gongul trebuia batut dintr-o clipa in alta. Intr-o ultima secunda George a venit la mine si mi-a spus: “Nu da drumul la spectacol, mi-e rau. Ma sufoc de emotie.” Am intarziat cateva minute inceperea spectacolului. S-au deschis usile scenei. George s-a linistit si-am inceput. Cand il vedeai pe scena, masiv si sigur pe el nu ai fi putut banui niciodata emotivitatea lui, sensibilitatea si ezitarile lui.
Cand incepeai sa lucrezi cu el la un rol, parea ca te afli in fata unui urs care isi bolboroseste cu greu textul. Dupa m ai multe repetitii – partenerii avansau spre roluri – numai George continua sa citeasca din greu, amestecand bolovanos cuvintele. Dupa ce ne-am cunoscut mai bine, mi-a spus ca acele momente sunt cele cand “se obisnuia pe dinauntru cu rolul”.
La “Timon” aceasta perioada de cautari a durat mai multe saptamani. Vroiam sa incep miscarea si George nu ma lasa. “Sa nu ne grabim, sa mai citim putin la masa” si… am continuat repetitiile la masa. Brusc, intr-o zi, a impins textul si mi-a soptit “gata am terminat”. Era timid, generos, inconstient, era maret, era generos, era plapand. Era Timon.
Dinu Cernescu (1998)
Sursa:
Florica Ichim
“George Constantin Si Comedia Sa Umana”
No comments: